Fotbalul epidemic si vaccinul Marian Iancu

PUNCTUL PE EI
Marian Iancu a cerut dreptul la cuvant in emisiunea "Executii in direct" pe care o realizez la Sport Total FM. Timp de aproape o ora, monologurile si dialogul au testat rezistenta microfoanelor si a membranelor bietelor difuzoare. Pana si eterul devenise, la un moment dat, contondent. Prin acuze si amenintari am escaladat lejer culmi conflictuale pana cand argumentele ne-au repozitionat in limitele rezonabilitatii.


Printre altele, i-am reprosat domnului Marian Iancu faptul ca nu i-a fost alaturi lui Hagi atunci cand acesta a fost lucrat de vestiarul Timisoarei. Mi-a atras atentia asupra unui lucru pe care il trecusem cu vederea. In perioada de apogeu a conflictului, atunci cand Hagi a decis irevocabil sa demisioneze, Marian Iancu se aflat in imposibilitatea de a-i fi alaturi. 20 de zile a fost retinut in arestul de la Rahova.  


Mi-am asumat eroarea. Marian Iancu a recunoscut, in schimb, ca a fortat inabil comentariile care au urmat plecarii lui Hagi de la Steaua. N-am nici un motiv sa-l banuiesc de fariseism. Cu atat mai mult cu cat despre alte iesiri in decor a pledat diferit. Asa de pilda, Marian Iancu si-a asumat ca pe o regie gandita cu scop bine determinat injuratura plenara adresata arbitrajelor din terenul de joc si din afara acestuia. Discursul patronului timisorean, reluat dintr-o memorie aproximativa, suna cam asa: "Cat timp am tacut, nestiind eu cu ce se mananca fotbalul, m-au facut ca pe un dulce fraier. Dupa ce am devenit zgomotos, mi-am luat luni si ani de suspendare, amenzi consistente, dar Timisoara nu a mai fost privita ca un copil al nimanui".


In cauze marunte n-am sa accept niciodata compromisul machiavelic conform caruia scopul scuza mijloacele. Dar intr-un fotbal epidemic vaccinul lui Marian Iancu poate beneficia de circumstante atenuante. Si, apoi, cred ca zgomotosii care lucreaza la vedere, care-si pun diagnosticul public, nu sunt cei mai nocivi oameni din fotbal. Ii identifici cu usurinta si ii tratezi ca atare. Mult mai periculoase se dovedesc a fi cartitele protejate de intunericul prin care-si petrec veacul. Pe traseul fotbalistic cel mai scurt dintre Banat si Ardeal, la Arad incepe sa prinda contur lucratura jegoasa a unui astfel de sobolan. Deocamdata, fara a-i pronunta numele, ii doresc deratizare grabnica.    

---

Despre autor: