Cristi Minculescu: "Am venit la Iris cand prajitura era cam gata"

Usor racit in urma celor zece ore de filmare, de miercuri seara, pentru videoclipul „Iris Eternae“, Cristi Minculescu incepe povestea Iris: „Baietii cantau de vreo patru ani... si am ajuns la ei chiar de onomastica lui Nelu, pe 7 ianuarie 1980. Am venit la Iris cand prajitura era cam gata“.

- Cum vi s-au parut baietii cand i-ati cunoscut?

- Am avut noroc ca nu-i stiam, asa ca n-am avut emotii cand am dat proba. Nu-i vazusem niciodata cantand. Ei erau suparati ca tocmai se scindasera. Iris si Domino. Nelu Dumitrescu si Nutu Olteanu ramasesera cu numele Iris. Aveau nevoie doar de un basist. L-au chemat pe Anton Hasias de la trupa Harap Alb si el le-a spus: „daca aveti nevoie de vocalist, vin eu cu un baiat“, au zis sa incerce, si-au incercat... A fost si o intamplare comica. Am ajuns amandoi la baieti si Nelu l-a intrebat pe Anton, cu mine de fata: „Ai zis ca vii cu un baiat, unde e?“. Am dat proba si am ramas. Cu exceptia a doi ani, un an la Voltaj si un an la Totusi, la Cenaclul Flacara, cand l-am rugat pe Adrian Paunescu sa ma ajute, pentru ca murise tata si trebuia sa ajut familia. Baietii stiau ca ma intorc, le spuneam ca n-am ce face, ca am o situatie mai speciala, dar ma voi intoarce si din '85 am ramas definitiv. Pe la Iris au trecut, de-a lungul anilor, vreo 25 de oameni, insa presiunea exercitata asupra lor ii determina sa plece.

- Cum era cenzurata trupa Iris?

- Erau tot felul de „atentionari“: nu mai ridicati stativul, nu mai folositi fum, nu mai sariti pe scena, fara lumini colorate... si astea te faceau sa-ti piara cheful.

Trupa a primit trei „suspendari“, doua de cate sase luni si una definitiva. Noroc ca Florin Linteanu, de la Consiliul Culturii, a reusit sa reduca la trei luni suspendarea, am avut noroc.

- A existat un moment in care v-ati gandit sa renuntati?

- Nu, dupa suspendarea care trebuia sa fie definitiva, am zis ca mai rau nu poate fi. Daca am scapat de aia, am zis ca e un semn de sus, ca trebuie sa continuam. Aveam patru turnee de 40 de zile pe an, plus marea, ajungeam si de patru ori pe an in acelasi oras. Toate trupele erau extraordinar de bine primite de public si erau mult mai multe atunci decat acum, dar erau in activitate.

- Din trupele noastre tinere sau mai putin tinere, care vi se pare ca promite pentru rock-ul romanesc?

- Imi plac mult Firma, cu Roca la voce, Omul cu Sobolani, E.M.I.L., care sunt si foarte haiosi. Imi mai plac Luna Amara, au mesaj social. Sunt multe care spun ceva ca trupe, dar trebuie sa fii in activitate ca sa te stie publicul, sa bati tara. Ca altfel, daca esti la regim de club, nu te stie lumea. La un festival de bere sau o zi a orasului, nimeni nu canta cat trebuie. Daca vii cu afisul tau, cu spectacolul tau, vezi cum stai.

- Anul acesta a fost foarte plin, din punct de vedere muzical.

- Asta inseamna deschiderea industriei muzicale la noi. Am inteles ca sunt proiecte cu multi alti artisti straini in voga. Asta inseamna si suport financiar.

- In tinerete, ce trupe preferate aveati?

- Anii '60, '70 si prima jumatate a anilor '80 au adunat crema rockului mondial si nu vor putea fi egalati. Au fost prea multi foarte buni, si la creatie muzicala, si la prestatie. Eu am varfurile mele, imi plac Deep Purple, mai ales cu Coverdale la voce, Whitesnake, Eagles mi-au placut foarte mult, Aerosmith.

---

Despre autor: