Inainte de a deveni actrita de teatru, a fost ziarista. Pentru rolul Elenei Ceausescu din spectacolul "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu", rol pe care initial n-a vrut sa-l accepte, a fost nominalizata la Premiile UNITER pentru cea mai buna actrita in rol principal. Coca Bloos implineste astazi 61 de ani.

"Vreau ca sufletu-mi sa nu se rideze"
"Toamna este vie si plina de bucuria pe care ti-o dau festivalurile. Am spectacole la Teatrul Mic, unde functionez, dar si colaborari la Teatrul Odeon, Bulandara si Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt. De asemenea, ma pregatesc pentru festivalul de la Alba-Iulia, unde voi avea un spectacol.

Deviza mea in viata si in arta poate fi descrisa de expresia: e = mc patrat. Cu alte cuvinte, sa gasesc masura si proportia care ma duc la echilibru, atat ca om care functioneaza in societate, cat si pe scena.
Am fost optimista, plina de viata, am ras, am iubit enorm oamenii, am avut iubiri si acum astept sa vad ce am realizat, fiind asa cum spuneam inainte.

Citeste si:

Bunul Dumnezeu a fost darnic cu mine, m-a ocrotit tot timpul, mi-a pus mana asupra capului si ii multumesc pentru tot ceea ce mi-a dat. Bucuria de a trai, dragostea pentru oameni, optimismul, toate acestea m-au dus catre teatru, si nu alte ganduri, pentru ca generatia mea nu a fost prea «emancipata». Vreau sa spun ca nu am premeditat intrarea mea in lumea teatrului.

Nu am trait degeaba. Am facut ceea ce mi-a placut sa fac si de aceea sunt un om fericit. In cariera nu am nici un regret. Am primit exact cat a trebuit sa primesc. Am fost si sunt multumita si recunoscatoare sanselor pe care le-am primit, intalnirilor cu regizorii si partenerii pe care i-am avut. Datorita lor eu sunt ceea ce sunt. Regretul meu este ca nu am copil.
Daca as putea reintoarce timpul, nu as mai face teatru. As face asistenta sociala, pentru a fi mai apropiata de tineri, de copii, pentru a face mai mult pentru cei din jur. Pentru ca ajutorul meu sa fie mai direct, mai imediat, mai concret. Teatrul este o experienta parcursa. Stiind si avand cunostinte despre aceasta experienta, care a fost extraordinara, as alege altceva daca as avea aceasta sansa.

Imi doresc ca oamenii din jurul meu sa fie sanatosi atat la trup, cat si la minte, pentru a fi si eu asijderea lor. Sa incerc, dar sa si izbutesc ca sufletul sa-mi ramana tot tanar, sa nu se tumefieze, sa nu se creponeze si sa nu se rideze. Ridurile isi au locul si chiar farmecul lor, de ce nu, pe chip. Sa fiu «chinuita» de nevoia de a-mi mentine mintea treaza, atenta, vigilenta si energica, sa gasesc dreapta masura, puterea de a lua deciziile in viitorul apropiat si puterea de a-i ajuta pe cei din jurul meu atat cat imi sta in putinta in evolutiile lor."