Manuitorii de sanse

In mitologia urbana, cuvantul "sansa" este un fel de rege al favorurilor. Lui i se aduc ofrande si i se dedica poeme, fara sa i se pomeneasca, de multe ori, numele. Secretomania acestei proslaviri fara precizarea destinatarului tine de subtilitatea manipularilor, in general mediatice. Asa se obisnuieste sa se spuna. Ba chiar se clameaza cu perseverenta ca presa deformeaza tot ce-i iese in cale. Şi asta nu numai pentru ca societatea moderna a amestecat criteriile reusitei, indiferent in ce directie si pe ce plan ia aceasta amploare (a se intelege "se manifesta"! ) - material, moral, al realizarii profesionale etc. -, ci fiindca norocul nu este al tuturor. Desi, teoretic, ar trebui sa fie, pentru ca intelesul cuvantului nu s-a schimbat. E batut in cuie ca "sansa" a ramas sansa, adica "circumstanta favorabila, succes, noroc". Şi cine nu are noroc, cine, dintre cei merituosi, nu a profitat vreodata de foloasele unei imprejurari, ale unui context, nu inseamna ca nu a fost in stare sa iasa de sub talpa propriei nimicnicii? Ca nu a fost "pe faza"? Ca nu "i-a picat fisa", tocmai cand sortii erau gata-gata sa-i puna pecetea de invingator? In principiu, da. Ce te faci insa cand asisti, neputincios, la un adevarat "cros de sanse" cu destinatie precisa? Raspunsul este unul singur: il astepti pe urmatorul... care s-ar putea sa nu mai apara in veci. Fiindca sansele sunt filtrate, dezbatute, date la intors, fotografiate din fata, din profil si din spate. Sunt rumegate, pe indelete, de catre supraveghetorii acestui organism urias nascut sa afuriseasca si cel mai fragil acces la mana pe care ti-o intinde Dumnezeu. Exemple ilustrative sunt, la noi, cu duiumul. De la politica la cultura, trecand peste nenorocirea economica, si inchizand cercul diform al vietii sociale. De la imaginea, pur exterioara, a implinirii pe taramul artelor, la cea profunda, interioara - arta lirica, de pilda, care abunda in soprane, tenori sau baritoni deloc apti pentru locul ocupat, chipurile, printr-un "concurs egal de sanse", sau artele plastice, unde eternii abonati la premii si ateliere de creatie tin pasul cu visurile si ambitiile directorasilor, directorilor si ministrilor - mereu binevoitori si vrand, nevrand, mereu trecatori. Ei ticluiesc, contracronometru, liste cultural-politice de promovare cu bataie lunga a "norocosilor" din evidentele proprii. Şi tot ei se intrec sa poarte la butoniera floarea succesului personal cu care se impauneaza de-a lungul si de-a latul mandatelor.
S-ar putea spune ca nimeni nu are puterea de a sterge ceea ce prisoseste in peisajul autohton al sanselor, mai abitir ca "manuitorii de sanse".
O categorie de imbogatiti, peste masura, de razboinici ai luminii sau de alesi ai Cerului?! Nici gand. Sunt, pur si simplu, pamanteni cazuti in meteahna viciului; a furtului de valori trecute, peste noapte, in subinventarul personal; grohaitori cu raturile lungi cat Pasajul Basarab, in care se tot investesc bani pentru trecerea noastra nu se mai stie unde. In niciun caz spre viata dinauntrul fiecaruia. Ci, din start, spre o cauza pierduta, in numele pretinselor sanse egale. Dar cine mai are timp sa le masoare? Şi cu ce scop? Poate doar statistic. Dar cum statisticile sunt diafan masluite, nici aici norocul nu ne surade...

---

Despre autor: