Am un foarte bun prieten, presedinte de companie, pe care evit sa-l intalnesc in ziua cand da salariile. De ani de zile, aceleasi nemultumiri. Pur si simplu, birurile pe care le plateste bugetului pentru salariile acordate il scot din minti. Mereu repeta ca in schimbul banilor virati statului el, ca intreprinzator, nu primeste niciun sprijin si ca proiectele de investitii, absolut necesare dezvoltarii afacerii sale, trebuie sa le reprogrameze la nesfarsit. Degeaba il sfatuiesti sa apeleze la un credit bancar. Raspunde sec ca are cateva si ca oricum la cat ar obtine de la banca si cu cate garantii trebuie sa ofere, totul este degeaba. Şi iar reia "placa" cu milioanele de euro pe care le plateste bugetului pentru angajati. Sunt convins ca nu este un caz singular. Ca el sunt foarte multi intreprinzatori care stau "cu apa pana la nas". Aceasta cred ca este problema intregului sector al intreprinderilor mici si mijlocii. De aceea nu cred ca temerea cea mare o reprezinta expansiunea creditelor, ci tocmai viteza de melc a investitiilor in acest sector trebuie sa dea de gandit. Raportul Doing Business al Bancii Mondiale dezvaluie laturi interesante ale mediului de afaceri din Romania. Astfel, dintr-un total de 178 de state analizate, tara noastra ocupa locul 13, cel mai bun loc in clasament, la capitolul obtinerea de credite, in timp ce pentru crearea unui nou loc de munca suntem la coada clasamentului, locul 145. Totodata, tara noastra a fost inclusa si in grupul statelor cu reforme negative in ceea ce priveste inceperea unei noi afaceri. Daca perceptia despre deschiderea unei afaceri este negativa, cea privind inchiderea acesteia este sumbra. Ambele intreprinderi sunt dificile, semn ca procedurile birocratice sunt extrem de greoaie, iar reforma mediului de afaceri este una anemica. Intrate intr-o competitie dura cu firmele din Uniunea Europeana, prea putine companii romanesti au sanse sa iasa din reanimarea tranzitiei. Nici nu au cum, cat timp intreprinderile mici si mijlocii reclama infrastructura fizica slab dezvoltata, nevoia de granturi pentru a sprijini achizitia de mijloace fixe, nevoia de instruire profesionala, lipsa de finantari atrase convenabile pentru microafaceri, insuficienta finantarilor pentru servicii de sprijinire a afacerilor etc. Problemele sunt cu mult mai grave tocmai acolo unde este necesara dezvoltarea structurilor de afaceri, in zonele slab dezvoltate. Cercetarea realizata de Agentia de Dezvoltare Regionala Nord-Est ilustreaza criza prin care trec micile afaceri. "Cea mai dezavantajata categorie din punctul de vedere al sprijinului financiar necesar pentru o dezvoltare constanta pe piata o constituie un grup format din: persoane fizice autorizate, asociatii familiale si microintreprinderi. Acesti intreprinzatori pornesc afaceri in mediul rural sau urban cu resurse financiare personale reduse, fara sa foloseasca surse de finantare atrase. Ei lucreaza la costuri minime folosind echipamente artizanale sau second-hand si munca familiei. De obicei, cei care pornesc si conduc acest tip de afaceri nu au capacitatea de a accesa alte surse de capital decat cele ale familiei, cunostintelor sau rudelor sau ale institutiilor de creditare" - se arata in studiu. Cu alte cuvinte, micul intreprinzator se imprumuta doar pentru ziua de maine. In fond, o amanare doar a falimentului.