De cand oamenii din comuna Vulturu din judetul Vrancea au plecat cu miile peste granita, satele apartinatoare au vazut asfalt, apa calda, televiziune prin cablu si internet, iar din bordeie au rasarit vile boieresti.

Comuna vranceana Vulturu a devenit subiect de dezbatere la Natiunile Unite dupa ce tinerii din sat si-au lasat gospodariile balta si au apucat calea Italiei. De cand vulturenii au plecat cu miile peste granita, satele apartinatoare au vazut asfalt, apa curenta, televiziune prin cablu si internet, iar din bordeiele din chirpici, taranesti, au rasarit vile boieresti.


Pe ulitele satului Vulturu, imediat ce noaptea se asternea printre casele lungi din chirpici, rotile carutelor ce se intorceau de la camp rontaiau pietrisul drumului si vocile spargeau linistea locului: "Hais ta-la-ne, haaais tua€™t grijania ma-tii. Nie talane, soarele tau aza€™ si maini!". Mai tare se aude acum claxonul Mertanului lui alde Filica sau al Audiului lui Ilie aa€™ lua€™ Cristache. Drumul de la haisuri la volan a inceput acum 12 ani in comuna Vulturu, judetul Focsani, cand sute de tineri au apucat calea Italiei.


EXODUL. Imediat dupa Revolutie intreprinderile din Focsani, oras aflat la 30 de kilometri de Vulturu, au inceput sa pice una cate una. "Prin 1990 plecau cam doua burdufuri de oameni din sat cu masinile", isi aminteste viceprimarul comunei, Nicolae Dumitrescu. In cativa ani, oamenii care odinioara isi castigau painea in Focsani s-au vazut deodata fara nici un loc de munca. O parte s-au bagat in agricultura, caci in Vulturu, spre deosebire de alte sate, oamenii au pamant mult si roditor. Dar si-au dat seama in primii ani de recolta ca nici macar nu-si puteau scoate banii bagati in motorina tractoarelor. Cand si agricultura a falimentat, peste sat s-a asternut saracia lucie. Asa au inceput din ce in ce mai multi sa plece peste granita. Marcel, din satul Hingulesti, apartinator comunei Vulturu, a fost printre primii care au luat Italia in piept. Ca sa poata pleca l-a ajutat fratele sau, Ghita, ciobanul satului, care si-a vandut toate oile, 32 la numar, plus doi cai doar pentru a face rost de bani de drum. Marcel lucreaza si acum in Italia, ca mecanic in orasul Tivoli, langa Roma. Drumul lui Marcel este drumul a peste 1.500 sute de vultureni, cati sunt acum peste granita, reprezentand aproape un sfert din populatia totala a comunei.


Un cercetator din Elvetia venit in Vulturu si a intocmit un studiu privind plecarea tinerilor de aici la munca in Italia. Concluziile cercetarii au fost publicate in 2003 in "Ra-portului anual de prevenire a cri-zelor" intocmit de Organizatia Natiunilor Unite. Conform raportului, un muncitor plecat peste granite trimite anual in sat 150-200 de euro. "Da-ca tinem seama ca in fiecare gospodarie exista, in medie, un membru care munceste acolo, ne dam usor seama de capitalul care patrunde in economia satului(a€¦). O estimare pesimista indica faptul ca totalitatea veniturilor obtinute de cei plecati la munca depaseste de trei ori bugetul local al comunei Vulturu", se arata in raport. Puterea de cumparare este acum atat de mare incat, daca acum zece ani era o singura pravalie in toata comuna, acum pe fiecare ulita exista un magazin de unde satenii au inceput sa cumpere toate nazbatiile. "Stiti cum se vand bauturile energizantele acum in sat? Ca painea calda", se mandreste patronul unui bar local. Viceprimarul comunei Vulturu, Nicolae Dumitrescu, spune ca majoritatea banilor trimisi in comuna sunt investiti in case. Pe drumurile Vulturului, cei plecati in Italia si-au inaltat in ultimii ani palate cu doua sau chiar trei etaje pe care probabil nici majoritatea italienilor la care muncesc satenii nu le au. Vilele sunt ori asezate unele langa altele pe terenuri care au ajuns sa coste si 15 euro metrul patrat, ori raspandite prin tot satul ridicate in spatele caselor din chirpici, batranesti. Si pentru aceste cladiri primaria a construit o statie de aducere a apei in robinetele oamenilor, astfel ca satenii sa renunte la primitivele veceuri in fundul curtii pline mai tot timpul de muste grase. Asa au aparut in Vulturu primele dusuri.


BUSINESS SATESC. Din banii stransi in Italia, altii si-au construit afaceri si au ridicat economia localitatii, scotand la concurs printre sateni zeci de locuri de munca, unele atat de bine platite ca si un orasean s-ar duce la interviu. Un tanar de 32 de ani, care se recomanda "la misto" ca numindu-se "Marian", si-a petrecut aproape o treime din viata la munca in Europa, in special in Italia. S-a intors in tara lui pe principiul "nu am cum sa traiesc in Italia, daca nu m-am nascut acolo". Si-a inaltat la marginea comunei Vulturu un depozit de materiale de constructii. Pentru ca pe mai toti cei plecati i-a apucat febra ridicarii de vile si vilute in satul unde s-au nascut, afacerea ii merge struna permitandu-si sa faca acolo investitii de 300 de mii de euro. Se lauda ca numai contabila are la el un salariu de 500 de euro. De cand s-a vazut patron are un singur dor: sa aiba angajat un italian. "Ce l-as fa€¦ i-as face program prelungit in fiecare zi". Marian se uita de-a lungul drumului principal care taie comuna in doua si vede cum banii plutesc in aer: "Aici, in satul asta, poti sa faci afaceri din orice. Nu e inca o frizerie in sat, nu e un coafor. Tot ce e intr-un oras trebuie si aici".


"DUE AMICI": TANDALA SI PACALA. De zece ani incoace Roma a intrat in gura satului. Duminicile, cand barfele se coc sub baticele inflorate ale femeilor iesite la marginea drumului, cuvantul "Italia" e rostit de mai multe ori decat numele propriei comune. Nu se plictiseste nimeni sa tot povesteasca ce a mai facut pe acolo alde Filica si alde Paraschiva. Iar povestile care vin o data cu pachetele cu mancare trimise de rudele de peste granita au fost prelucrate si inflorite pana cand au devin legendele satesti care le-au inlocuit pe cele cu Pacala si Tandala, invechitele. Cine nu crede acum cum Iulica a lua€™ Ciobanu l-a prostit pe bietul patron italian?! L-a lasat singur acasa o saptamana si Iulica, de foame, s-a apucat sa-i manance omului gainile din curte. Le taia pe loc, le jumulea si le frigea chiar la aragazul omului. Cand s-a intors italianul si si-a vazut curtea saracita de oratanii l-a luat pe Iulica l-a rost. "Ce s-a intamplat cu gainile?", l-a chestionat italianul pe roman. Si numai ce a vazut Iulica un sobolan traversand curtea. "Uite sobolanul ala le-o mancat". Atunci patronul, in loc sa-l pedepseasca pe vulturean, i-a dat bani in plus numai sa-i vaneze guzganul invinuit. Daca Iulica a devenit un soi de Pacala al satului, exista tot in comuna si un Tandala in persoana lui Ion. Acesta, care rupea in italiana putin mai mult decat in chineza, a ajuns in Italia si si-a gasit de munca cu ziua la un agricultor. Agricultorul i-a zis dandu-i banii dinainte: "Scoate-mi pomii si «Via!»" (pleaca! in italiana - n.r.). Iar Ion de la Vulturu i-a scos si pomii, si via.



Pacatele ItalieiBanul roman al dacului e tot ochiul dracului. Cam asa se rezuma parerea preotului din Vulturu, Eugen Ciorascu, care are o adevarata filozofie privind emigrarea in Italia a tinerilor din sat. "Migrarea asta are o parte pozitiva si doua negative", vorbeste in barba alba parintele. Dupa el, partea pozitiva ar fi bunastarea materiala. Cele negative: cei plecati isi neglijeaza copiii si rup legamantul facut in biserica cu sotiile sau sotii. Cifrele de la primarie intaresc spuse preotului. In zece ani s-a triplat numarul divorturilor in localitate. O alta parte pozitiva ar fi ca o data cu numarul de divorturi a crescut, paradoxal, si numarul nasterilor. Conform ofiterului de stare civila, Dorina Filau, daca in 1996 a aparut la primaria din Vulturu doar un singur certificat de nastere, in anul 2006 numarul acestora a ajuns la 46.