Confesiuni - Dincolo de politica, despre "arhiva" sufletului Fost viceprim-ministru in Guvernul Roman, Gelu Voican-Voiculescu a ramas pentru multi un om politic controversat... Deasupra parerilor pro sau contra in ceea ce-l priveste, nu e imposibil sa sesizezi abilitatea cu care vorbeste despre universul vast al cartilor, manifestand o uluitoare sete de cunoastere.  Jurnalul National: Care a fost cel mai important me­saj pe care vi l-a transmis o carte? Gelu Voican Voiculescu: Teorema lui Gödel, din 1930, chiar daca o sa sune cam bizar... Mi se pare re­lativ plicticoasa pentru a o reproduce intr-un ziar: orice teorie axio­matica necontradictorie, respectiv, coerenta, este incompleta sau, altfel zis, in orice clasa de formule necontradictorii exista propozitii nedeci­dabile, adica nici demonstrabile, nici nedemonstrabile. Desi pare scurt si banal, acest enunt a avut efecte de­vastatoare, contribuind la ceea ce a fost numita criza fundamentelor matematicilor, cu repercusiuni tot atat de grave pentru logica matematica, deoarece a dovedit caracterul limitativ al formalismelor logice. Teorema lui Gödel ramane unul din putinele lucruri care rezista la tulburatoarea intrebare - ei, si?...  Va place genul de lite­ratura care se scrie azi? In toate epocile s-a scris litera­tura de buna calitate, acoperind orice gen. Astazi ne intalnim cu o prolife­rare exploziva a literaturii de proasta calitate, indiferent de gen, pentru ca si populatia globului a crescut galopant si, proportional, au sporit si autorii de subliteratura. Dar ma aduceti in situatia de a debita truisme... Sunt satul de locuri comune, mi-e lehamite de poncife!  Exista vreun autor care v-a starnit interesul? Da! A. C. Pahomi, cu cartea Ademenirea (Ed. Noua, Bucuresti, 2006). Este o carte pe care o citesti pe ne­rasuflate, iar apoi te in­deamna sa reflectezi ca miraculosul nu e incompatibil cu verosimilul cotidian. Sub intruchipari prozaice, fantasticul se impleteste cu realul. Evenimente banale pot deveni experiente existentiale singulare, ca o trecere ini­tiatica prin labirint, cu finalitate revelatorie.  Daca viata dumneavoastra ar constitui subiectul unei carti, cum s-ar numi ea si care ar fi capitolul culminant? Colectionarul de iluzii. Iar cap. V - Dupa gratiile puterii...  Cat ati platit cel mai mult sau ce ati oferi pentru o carte pe care v-o doriti cu orice pret? Din pacate, astazi, majoritatea cartilor au preturi nejustificate in raport cu cat ofera. Iar cartile realmente valoroase imi sunt, de multe ori, inaccesibile.  Cu ce ati echivala sentimentul pe care l-ati trai daca v-ar arde biblioteca? Cu  o lectie care ar vrea sa-mi arate ca am cautat prea mult in carti ceea ce as fi putut gasi in viata...  Sunteti foarte interesat de astrologie. Este un hobby sau doar o mare sete de cunoastere? In nici un caz, un hobby. Astrologia este o cautare prea veche in istoria lumii, pentru a fi tratata ca un hobby... La inceput, intr-adevar, am vrut doar sa cunosc aceasta stiinta tra­ditionala, in mare parte pierduta. Ceea ce e astrologia contemporana nu reprezinta decat recuperarea unor ramasite, din care, in mod de­ficitar - datorita precaritatii menta­litatii moderne - s-a tot incercat re­facerea unui ansamblu coerent. Viciile metodologice, interpretarile defectuoase au lasat astrologia mereu insuficienta si lacunara. Cu toate acestea, studiul ei, plin de dificultati, m-a prins si am staruit, dorind sa inteleg in special marile ritmuri cosmice.  Religie si astrologie Cum se impaca in viata dumneavoastra astrologia cu religiozitatea? Religozitatea e un termen impropriu, el potrivindu-se mai degraba cu molima actuala, numita New Age, care se intinde ca o sumbra pe­cingine. Ortodoxia, ca religie, condamna zodierii si ghicitorii in stele, precum si orice forma de divinatie. Sub acest raport, practicarea astrologiei e un pacat, o abatere relativ grava. Desi­gur, se refera, mai ales, la astrologia de clientela, care pe mine nu m-a preocupat niciodata. Dar totusi ramane imputabila...  Dar religia cu politica? La un anumit nivel, nu prea sunt compatibile... Oare? Ar insemna ca ori toti politicienii sa fie necredinciosi, ori toti credinciosii sa fie apolitici... In realitate, lucrurile, ca si nuantele, sunt amestecate. Religia si politica sunt domenii complet diferite unul de altul. Religia, asa cum o arata sensul etimolo­gic, reface legatura dintre om si un ordin superior de realitate. Respectiv, asigura comunicarea lui cu acela dupa al carui chip a fost zamislit. Raportul dintre om si Dumnezeu este un act individual, care se consuma in linistea unei intimitati launtrice. Politica, in schimb, antreneaza individul in larma agorei, unde patimile sunt exteriorizate colectiv. Se redesteapta regresiv memoria fiarei urland in haita... Homo homini lupus! Daca religia ii reaminteste omului de divinitatea sa, politica e oglinda in care se reflecta animalitatea sa, de adevarat zoon politikon.  Sunteti de profesie geo­log, geologia porneste acolo unde se termina geo­grafia si se termina unde incepe astronomia. Cum ati defini astrologia? Astrologia interpreteaza de­venirea omului, studiind confi­guratiile planetare din diferitele momente ale vietii sale, in sensul in care acestea ar exprima destinul sau si nu ca l-ar determina. Dar intreaga astrologie practicata in mod obisnuit e vulnerabila, fiindca porneste de la interpretarea cerului de nastere. Or, s-a dovedit recent ca individul uman incepe o data cu celula ou, formata in urma fecundarii gametilor. Fatul care se dezvolta din embrionul rezultat mai departe are o devenire proprie, inclusiv o viata psihica. Deci astrologia ar trebui sa incea­pa cu interpretarea temei astrale a conceptiei. Dar momentul acesteia e greu de cunoscut. Desigur, tema as­trala natala si revolutiile solare, im­preuna cu tranzitele sau cu directiu­nile, sunt si ele demne de luat in sea­ma, in ampla interpretare al carei moment initial insa este cel al conceptiei. De asta toti astrologii sau as­troloagele care misuna tantosi pe la televiziuni si prin publicatii ar trebui sa se cam recicleze... gabriela.boeriu@jurnalul.ro