Romania si alte patru tari se tem ca independenta Kosovo, sustinuta de SUA si UE, ar fi un precedent periculos. Pina in acest moment, Kosovo are statutul, recunoscut international, de parte integranta a Serbiei, acolo unde provincia este considerata „leaganul natiunii sirbe". Pina in 1389, Kosovo a fost inima cnezatelor medievale sirbesti. Statutul actual al provinciei dateaza din 1912, cind Kosovo a fost recucerita, si a fost consfintit la sfirsitul Primului Razboi Mondial, o data cu aparitia Iugoslaviei. In 1953, maresalul Tito a stabilit granitele actuale ale provinciei si a decretat legea martiala in Kosovo. In anii ’60, Tito a conferit provinciei un statut aproape identic cu al celorlalte republici iugoslave, permitind crearea unei politii, a unui parlament si a unui executiv kosovar cvasiindependent.

Timp de peste 500 de ani, Kosovo a facut parte insa din Imperiul Otoman, perioada in care musulmanii albanezi i-au inlocuit treptat pe sirbii ortodocsi.

S-a ajuns astfel ca pe teritoriul provinciei, cu o suprafata cu putin mai mare decit a judetului Suceava, 90% dintre cele doua milioane de locuitori sa fie albanezi. Legaturile cu Albania au fost refacute pe perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cind Kosovo a facut parte din Albania Mare, aflata sub controlul Italiei fasciste.

Drama provinciei incepe o data cu venirea la putere a lui Slobodan Milosevici, care, in 1987, reduce autonomia kosovarilor. In 1991, sub conducerea lui Ibrahim Rugova, kosovarii isi proclama independenta, alaturi de celelalte republici iugoslave, insa acordul de la Dayton, menit sa puna capat razboiului din Bosnia si Hertegovina, nu a facut referire la statutul Kosovo. Violentele debuteaza in Kosovo in 1997, pe fondul disolutiei autoritatii in Albania, ceea ce a permis un pu-ternic trafic cu arme. In urma interventiilor aeriene ale NATO, din martie-aprilie 1999, Kosovo devine provincie guvernata de ONU si aflata sub protectia NATO.

Dupa respingerea, anul acesta, a planului Ahtisaari, Natiunile Unite au acordat sirbilor si kosovarilor un termen de 120 de zile, care expira in decembrie, pentru gasirea unui compromis.

Cipru/Grecia Grecia si Ciprul se lupta cu TurciaCiprul si-a obtinut independenta de sub autoritatea Marii Britanii in 1960, iar constitutia oferea Turciei si Greciei respon-sabilitatea de a garanta stabilitatea statului. In acel moment, 80% din populatie apartinea comunitatii grecesti cipriote, iar 20%, celei turcesti. In 1974, armata turca ocupa partea de nord a insulei, ca raspuns la o lovitura de stat esuata a guvernului cipriot, dominat de greci. In acest moment, Turcia ocupa 37% din teritoriul insulei, asa-numita Republica a Ciprului de Nord, nerecunoscuta de ONU. Treptat, diferentele dintre cele doua regiuni s-au accentuat, ajungindu-se ca PIB-ul pe cap de locuitor sa fie de cinci ori mai mic in partea turca a insulei. Uniunea Europeana, care considera zona de nord a insulei drept teritoriu ocupat, a propus unificarea celor doua republici inainte de aderarea Ciprului la UE. In acest moment, refuzul Turciei de a deschide caile de comunicatie din nordul Ciprului pentru vasele grecesti cipriote reprezinta unul dintre motivele oficiale ale refuzului UE de a primi Turcia in rindurile sale. Slovacia

O disputa seculara cu UngariaRelatiile dintre Slovacia si Ungaria au cunoscut tensiuni numeroase, cauzate de repetatele anexiuni teritoriale. In urma acestora, in Slovacia traiesc acum aproximativ 600.000 de etnici unguri, ceea ce reprezinta 10% din populatia tarii. Teritoriul de astazi al Slovaciei a fost ocupat in totalitate de Regatul Ungar timp de aproape o mie de ani, iar capitala slovaca Bratislava a fost chiar capitala Regatului Ungar timp de mai bine de doua secole. In 1918, o data cu disparitia Austro-Ungariei, armata cehoslovaca a anexat o parte din zona de nord a Ungariei. Aceeasi zona este apoi recucerita de catre Ungaria horthyista, iar dupa 1945 teritoriul revine Cehoslovaciei. Tot atunci presedintele cehoslovac Edvard Benes a emis decrete prin care peste 100.000 de etnici unguri au fost deportati, averile lor fiind confiscate. Valabilitatea decretelor a fost reconfirmata de parlamentul slovac pe 20 septembrie 2007. Spania Provinciile vor sa fie state nationale

Desi constitutia adoptata in 1978 nu proclama statul federal, Spania este formata din 17 „comunitati autonome", fiecare avind grade diferite de autonomie. Dintre ele se remarca Tara Bascilor si Catalonia. Bascii au refuzat sa se alature Spaniei inca de la aparitia statului, in 1492. In perioada regimului autoritar al lui Francisco Franco, care a redus autonomia provinciilor spaniole, a luat fiinta organizatia nationalista basca ETA, care a ales terorismul drept arma de lupta pentru recunoasterea independentei Tarii Bascilor. Constitutia spaniola confera Tarii Bascilor dreptul de a avea propria politica fiscala si de a detine propria politie. Bascii contribuie la bugetul de la Madrid doar pentru aparare, politica externa si cheltuielile Casei Regale spaniole.

Catalonia, provincia in care traieste cel putin unu din sase spanioli, beneficiaza de aceleasi drepturi ca si Tara Bascilor. Catalonia a obtinut, in urma cu un an, un al treilea acord privind autonomia, pe care catalanii l-au aprobat prin referendum. Recent, catalanii s-au revoltat impotriva unei legi care interzice echipelor sale sportive sa concureze sub titulatura de echipe nationale.

Transnistria Temerile Romaniei vin de la Rasarit

Legatura dintre independenta Kosovo si Transnistria a fost indicata clar de presedintele rus Vladimir Putin atunci cind acesta a precizat ca un Kosovo independent ar fi un precedent pentru republicile separatiste din fosta URSS. Potrivit diplomatiei romane, acesta este singurul motiv de ingrijorare al Bucurestiului in privinta independentei Kosovo. „Am insistat in mod apasat asupra faptului ca noi, cind vorbim despre necesitatea de a nu transforma Kosovo intr-un precedent, nu ne gindim la Transilvania, nu aceasta e ideea. Principala noastra preocupare o reprezinta felul in care o eventuala declarare unilaterala a independentei in Kosovo este cert ca ar avea-o in alte zone, precum Transnistria, care ne intereseaza direct", a precizat ministrul roman de Externe, Adrian Cioroianu, aflat in vizita la New York. Transnistria si-a declarat independenta fata de Republica Moldova in septembrie 1990, fara ca aceasta sa fi fost pina acum recunoscuta de jure. In 1992, teritoriul de la stinga Nistrului a facut obiectul unor conflicte armate intre trupele proaspat independentei Republici Moldova si separatistii rusofoni, sprijiniti de Armata a 14-a a fostei URSS. Spre deosebire de Kosovo, Transnistria nu este considerata leaganul vreunei natiuni. Ea este o creatie sovietica, aparuta in anii ’20, ca parte a RSS Ucraina, sub denumirea de Republica Sovietica Socialista Autonoma Moldoveneasca. Chisinaul dobindeste autoritate asupra Transnistriei abia dupa incorporarea Basarabiei in URSS.

Kosovo, un punct nevralgic pe harta Balcanilor. Detalii pe www.cotidianul.ro/select