Regizorul maghiar Schilling Arpad a iesit la rampa cu spectacolul „Pescarusul" de Cehov, mizind totul pe text si pe actori.

Actorii lui Schilling joaca si sint, simultan,spectatori In cea de-a doua zi a intilnirii teatrale TAMper2 de la Sfintu Gheorghe s-a jucat spectacolul lui Schilling si, cu putin timp inainte de incepere, spatiul de joc era cu totul invadat de spectatori. Doar citiva metri le mai ramasesera actorilor sa se desfasoare. Foarte repede, spectatorii au realizat ca actorii erau in mijlocul lor. Imbracati in blugi si tricouri, dispersati prin public de unde isi aruncau unii altora replicile. „Curind incepe spectacolul", spune Masa, cea care se imbraca mereu in negru. „Spectacolul lui Kostea cu Nina Zarecinaia." Actorii aflati in public nu reprezentau doar o gaselnita regizorala, ci o realitate plina de sens. Personajele erau ele insele in public, asteptind sa vada montarea ciudatei piese a lui Treplev. Asadar, intregul act intii s-a desfasurat astfel. Spectatori si personaje urmareau spectacolul unui amator care nu stia sa puna lumina, arunca fum fara sens, in timp ce Nina isi spunea monologul de undeva din afara scenei, spre amuzamentul marii actrite Irina Arkadina, care isi intreba fiul, regizor de ocazie: „Asta e cumva teatru alternativ?".

Doar cu actori. Asa a pus in scena Schilling Arpad „Pescarusul". Iar ei au jucat asa cum rar se vede. Cu o emotie mereu controlata, interiorizata, dar cumplit de vie, Nina Zarecinaia (Annamaria Lang) trecea intr-un minut prin toate starile posibile, Arkadina (Ezster Csakanyi), jucausa sau ferma, cind fetita de 15 ani, cind baba acrita, invechita-n rele, mereu histrionica. Actorul german Tilo Werner face un Trigorin de mare clasa. Schilling a respectat ce spune Cehov in text despre scriitor, un strain care a cunoscut succesul in Rusia. Astfel ca Trigorin deviaza mereu in limba germana, in incercarea de a explica cit mai clar cum functioneaza mecanismul sau de scriitor. Treplev (Zsolt Nagy) e adolescentul in deriva care isi iubeste cu ura mama, o adora pe Nina si e mereu in cautarea formelor noi de expresie in arta.

Nu se vorbea impostat, nu se tipa, nu se dadea din miini inutil. Se dialoga firesc si, mai ales, se ridea sanatos. In primele trei acte, spectatorii au ris cu lacrimi, Schilling fiind unul dintre putinii regizori care au respectat dorinta lui Cehov ca piesele sale sa fie percepute drept „comedii". „Am montat multe piese cu decoruri somptuoase, dar aici am vrut sa ma refer doar la text si la jocul actorilor. Am vrut ca piesa sa fie, daca se poate, si fara regie si le-am lasat multa libertate actorilor. Cu hainele cu care vin in ziua aceea la repetitii, cu alea urca pe scena. Doar Masa e conditionata de faptul ca trebuie, cum spune textul, sa fie mereu imbracata in negru", si-a explicat regizorul maghiar demersul.

„Motivatia e simpla. Noi nu avem un teatru al nostru. Am repetat pe unde am putut, prin circiumi sau depozite, intotdeauna fara decor si fara costume si am remarcat ca relatiile create intre personaje sint mult mai vii asa. Am decis atunci ca asa trebuie sa-i fie aratat si publicului acest spectacol, cum il simteam noi crescind la repetitii", explica Schilling.

Mereu pe drum „Pescarusul" lui Schilling Arpad a fost practic creat in turnee. Regizorul si-a luat in urma cu patru ani trupa de actori de la Teatrul „Cercul de creta", pe care l-a fondat in 1995, si s-au retras intr-o cabana din Harghita, unde au inceput lucrul la acest spectacol. De atunci, „Pescarusul" este un spectacol itinerant, ce se joaca peste tot in lume, in fel de fel de spatii.

Fostul presedinte al Chinei inaugureaza noul Teatru National din Beijing. Detalii pe www.cotidianul.ro/select