Romanul „Vrajitoarele din Eastwick", de John Updike, de curind publicat la Editura Humanitas, scoate vrajitoria de la index si ii diagnosticheaza victimele.

Ecranizarea lui Miller a beneficiat de aportulunor gratii hollywoodiene Pornind de la povestile a trei femei celibatare, care-si descopera puteri supranaturale, John Updike incheaga un roman despre circuitul binelui si al raului in natura umana. Matricea grozaviilor regizate de unul dintre cei mai prolifici romancieri ai Americii e plasata in Eastwick, un orasel industrial din Rhode Island. Iar cel mai destabilizator fenomen din mica localitate amortita in ritualurile respectabilitatii e prezenta insidioasa a celor trei vrajitoare care ii modifica realitatea. Jane Smart e violoncelista, Sukie Rougemont tine rubrica mondena a ziarului local, „Word", iar Alexandra sculpteaza, la scara redusa, femei ancestrale pe care le coace intr-un atelier improvizat. In ciuda diferentelor de temperament, cele trei au in comun citeva date esentiale: sint toate trecute de treizeci de ani, divortate, cu o droaie de copii de gestionat si cu o pofta de viata pe care si-o satisfac cu surogatele pe care le ofera provincia. Mai impart si vocatia de salvatoare ale unor barbati adusi pe panta descendenta din vina unor sotii de un conformism sinistru si, cel mai important, darul vrajitoriei. Toate aceste date le arunca in gura lumii din Eastwick-ul plictisit si avid de birfa, dar le si asigura o aura tare, care intimideaza si impune, daca nu respect, macar teama. Viata celor trei se scurge intre intilnirile ritualice de fiecare joi, supravegherea copiilor si a amantilor si intretinerea unor pasiuni aparent benigne. Pina intr-o zi cind, in mica localitate, isi face aparitia Darryl van Horn, personaj greu de clasat, care se instaleaza in vechiul conac Lenox de pe insula si le ofera celor trei refugiul unor placeri de nerefuzat.

Acesta este scenariul mult redus al romanului pe care John Updike l-a publicat in 1986 si a carui popularitate a crescut imens dupa ecranizarea lui George Miller, cu Jack Nicholson, Susan Sarandon, Michelle Pfeiffer si Cher in rolurile principale. Dincolo de potentialul de picanterii pe care il garanteaza subiectul, romanul lui Updike se dezvolta in culisele aparentei intrigi. Liniar si calm, firul intimplarilor din Eastwick colecteaza tensiunea tocmai in aparenta liniste care inconjoara evenimente iesite din comun, cele mai multe catalizate de prezenta maleficului van Horn. Iar seria de incidente rupte din cel mai pur fantasy nu e deloc lejera: fetele fac voodoo, transforma mingile de tenis in oua clocite sau omoara animale (si oameni) cu puterea gindului.

Ceea ce pare insa cliseu desprins din povestile de groaza e deturnat intr-o intriga tensionata, din care nu lipsesc punctele de schimbare de macaz, milimetric gradate, cit sa asigure o logistica epica fara cusur. Cit despre neverosimilul descins direct din vrajile celor trei, el se dovedeste a fi tocmai calea ascunsa prin care natura isi selecteaza, darwinian, supravietuitorii. Cind tensiunea dintre aparentele si culisele vietii private ale locuitorilor oraselului atinge punctul critic de rezistenta, vrajile fetelor nu fac decit sa oglindeasca ruptura care deja s-a instalat in normal. Mimarea decentei, ca singura activitate sociala antrenata in lupta cu plictisul, dezvolta o abisala nevoie de debuseuri. Iar intr-un oras in care oamenii se intrec in a se plasa cit mai corect in raport cu semenii lor, pe care de fapt ii dispretuiesc, nevoia de substitute la o viata de fatada devine patologica. La fel ca si nevoia de a crede in consistenta vrajilor, ca alternativa la inconsistenta vietii de fiecare zi.

Cartea lui Updike exploateaza proverbiala nevoie de rau, care in anumite cazuri se dovedeste la fel de presanta ca aceea de bine si reuseste s-o transpuna intr-o intriga in care supranaturalul si firescul ajung sa se confunde. Updike tine, in subsolul textului, un sabat in care invita cititorii sa cugete la mecanismele creatiei din care ies, aparent brownian, binele, raul si cruzimea secretate de ambele. Povestea pusa in miscare nu pierde insa nimic din gustul pe care i-l ofera unui text surpriza, suspansul si mai ales acel rest de nepovestit, care, odata pus in circuit, continua sa dea tircoale paginilor lasate in urma.

Intre proza si critica ei La 55 de ani, cind publica „Vrajitoarele din Eastwick", cariera de scriitor a lui John Updike era consolidata de numarul impresionant de romane, povestiri si cronici. Facut celebru de seria „Rabbit", un ciclu de patru romane publicate intre 1960 si 1990, Updike s-a impus si ca una dintre vocile critice importante, semnind constant, din 1950, recenzii si eseuri in „New York Times". Ecranizarea din 1987 a romanului, in varianta gindita de regizorul George Miller, a amplificat si mai mult popularitatea autorului, „Vrajitoarele din Eastwick" ajungind in topul celor mai citite zece carti din SUA dupa clasamentul facut anual de „New York Times".

Despre un garaj care adaposteste 10.000 de carti aflati pe www.cotidianul.ro/select