Se refac sau nu anchetele fostilor ministri?

De la Inalta Curte de Casatie si Justitie asteptam o decizie cruciala privind soarta dosarelor in care sint anchetati fosti ministri.

La auzul vestii ca procurorii au cerut avizul Cotrocenilor pentru a-l cerceta in dosarul Tradare si spionaj, Codrut Seres a facut o anume remarca: in opinia sa, cercetarile Parchetului General in ceea ce-l priveste ar trebui luate de la capat, intrucit au fost facute in mod nelegal. Mai multi fosti ministri se afla in aceste zile in aceasta situatie, fapt care ridica o intrebare legitima: au fost cercetarile de pina acum nelegale? Un raspuns calificat asteptam la inceputul lunii octombrie de la Inalta Curte, care are de stabilit in ce masura trebuie refacuta ancheta lui Adrian Nastase in dosarul Zambaccian, in conditiile in care cercetarea sa nu s-a bucurat de avizul presedintelui.

Putina cronologie. In 1999, cind s-a adoptat legea raspunderii ministeriale, s-a stabilit ca e necesar avizul presedintelui pentru anchetarea faptelor comise in exercitarea functiei atit la ministrii in functie, cit si la cei care nu mai detineau portofoliile. In 2005, Monica Macovei a schimbat legea, lasind ca filtrul de la Cotroceni sa opereze doar pentru ministrii in functie, nu si pentru fostii ministri. Au urmat doi ani in care o serie intreaga de dosare vizind fosti ministri au fost deschise pe procedura dreptului comun, fara aviz de la presedinte. In primavara acestui an - atentie: dupa ce dosarul sau a fost finalizat prin rechizitoriu si trimis in instanta -, Adrian Nastase s-a plins Curtii Constitutionale ca modificarea operata de Monica Macovei discrimineaza intre ministri si fosti ministri si ar fi, prin urmare, neconstitutionala. Curtea i-a acceptat integral argumentatia si a declarat prevederea respectiva ca fiind neconstitutionala. Aceasta este, asadar, explicatia avalansei de cereri venite in ultima vreme dinspre Parchete catre Cotroceni: procurorii se conformeaza deciziei Curtii Constitutionale.

Decizia relevanta ramine la latitudinea Inaltei Curti, care are la indemina doua optiuni: sa anuleze sau sa valideze tot ce s-a anchetat fara aviz prezidential din 2005 pina in 2007. Sa ne pregatim un pic, ca sa o intimpinam cum se cuvine. Si aplelam pentru asta la logica si la bunul-simt. Mie logica si bunul-simt imi spun ca cercetarile efectuate in acesti doi ani ar trebui sa ramina valabile. E parerea mea, stiu ca valoreaza cam cit peticul de hirtie pe care o scriu, dar incerc sa o argumentez printr-un procedeu folosit in matematica: reducerea la absurd.

Presupun, asadar, prin reducere la absurd, ca un procuror care a luat la anchetat un fost ministru intre 2005 si vara lui 2007 ar fi avut inspiratia divina sa afle ce decizie avea sa dea ulterior Curtea Constitutionala si s-ar fi dus de capul lui la Cotroceni sa obtina buclucasul aviz. Ce ar fi obtinut? In mod cert, si inca abia acum, doar aplauzele Curtii Constitutionale. De la Cotroceni n-ar fi obtinut nimic, pentru ca la vremea respectiva nu exista nici o baza legala pe care presedintele sa-si fi intemeiat avizul. Logica absurdului arata astfel ca cercetarile efectuate in fereastra celor doi ani au fost si legale, pentru ca erau prevazute expres de lege, si constitutionale, cita vreme nimeni nu le declarase altfel. Caci, sa nu uitam, deciziile Curtii Constitutionale se aplica doar pentru viitor, nu si pentru trecut.

Dar astea sint doar simple jocuri de logica si de bun-simt. Noua, nespecialistilor, nu ne ramine decit sa asteptam cu emotie decizia Inaltei Curti. Si zic cu emotie, nu cu speranta, pentru ca eminentii nostri juristi ne-au aratat de prea multe ori ce usor le e sa infringa legea cu interpretarea ei.

---

Despre autor: