Intre poetii optzecisti, Traian T. Cosovei este probabil cel mai prolific. Peste 20 de volume de poezie, la care se adauga si cateva de comentarii critice despre autori contemporani, stau marturie. Recent, pentru Greva capsunelor a primit un meritat premiu al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Vesnic tanarul Traian, cand vine la Muzeul Literaturii, sectia neoficiala de la subsol, fura din priviri "exponatele" feminine. Iar ele il iubesc pentru ca e "cantaragiul unei iluzii pierdute".   LIRICA LUI T.T. Cosovei s-a lustruit ca megalitii in vant, s-a concentrat prin evaporarea partii ei volatile. Apa a trecut, au ramas bolovanii: "Taiau si mancau: paine, sare si viata/ peste fotografia din ziar, cel calcat de trenul de dimineata". Greutatea specifica a fiecarui vers si a cartii a crescut si unde mai pui ca nici "navigatorul solitar" nu mai insala deloc la cantar, iar cutiile de fondante ale altor vremuri (vezi volumul vo­lumelor Cruciada intrerupta, Rondul de noapte etc.) au ramas uitate, pline cu fotografii vechi. Fresca de pe columna lui Traian (Cosovei) se rasuceste, tot mai ambitioasa, ascendent. "Intins pe spate am vazut cantarul pentru zei,/ balanta pentru cei vii, firul de plumb pentru suflete." In fata acestei vedenii a numararii, cantaririi si impartirii (finale), poetul se constata redus la zoologic: "Eram numai carne, sange si piele" intr-o "garsoniera de sange si nervi". Viziunile sunt mai sumbre si mai puternice decat oricand: "Si lehamitea se razgandea in leoaica - se prelungea in oglinzile desalate/ cum se revarsa Amazonul in oceane de inecati/ pana sub ochii tai taiati in ocne de lacrimi". Cariera poetica a lui Traian T. Cosovei se consolideaza, se simte tot mai "inconjurat de gratii", tot mai adancit in "labirinta". Poemele de dragoste sunt mai tragice, mai departate de artificii si de aerul cu diamante. De unde era "un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola" poetul a devenit "omul-amintire" "cu cutitul in dinti". Fecunditatea lui T.T.C. este fantastica, numarul de poeme raportat la unitatea de timp tinde spre recordul national al lui Mihai Beniuc. Atat de tare impresioneaza Traian T. Cosovei, ca un cronicar l-a declarat, intr-o foaie de provincie, academician la 42 de ani, "cel mai tanar membru cu drepturi depline". Deocamdata poetului i-a convenit articolul care-l baga intre nemuritori. L-a decupat si-l arata controlorilor RATB zicand ca-i proaspat primit si nu i-a iesit inca legitimatia oficiala.   TRAIAN T. Cosovei e ultimul ro­man­tic al literaturii romane si pu­ne ca moto: "epocile in care mai­muta se arata cel mai mult sunt epocile cele mai artistice". Caci "la€™homme est un singe dégénéré". Acum, sigur, depinde si de om. Pentru unii poeti, de pilda, as baga mana in foc ca e chiar asa. Pentru Traian T. Cosovei, nu garantez, caci el este un ultimul visator intr-o lume de gorile. El nu e un Zampano, cum se autoproclama, ci un haiduc de balada: "iau de la bogati, dau la saraci", este "Robinul de padure", asa cum tot el zice. Dar Traian T. Cosovei este mai ales, cum proclama toti criticii care au scris despre el, poet. Ma trec bucuros pe lista lor si o las des­chisa. (Horia Garbea)     CV Traian T. Cosovei s-a nascut in anul 1954 la Bucuresti. A absolvit studii filologice la Bucuresti. A fost unul dintre corifeii Cenaclului de Luni si este un reprezentant marcant al generatiei a€˜80. A avut un debut editorial precoce (1977) si a pu­blicat peste 20 de volume de versuri. A primit numeroase premii pentru poezie, intre care pe cele ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Romane, Asociatiei Scriitorilor Bucuresti de doua ori. Este un boem incurabil, traind exclusiv din si prin poezie.     "Numai noaptea, - / tarziu / cand ma plimb ironic si/ infofolit in lumea mea mica, odata ca niciodata, - / cand orasul doarme linistit ca un navetist intr-o gara/ cand regele inghetatei stranuta in somn/ si regina autoservirilor se plimba pe strazi/ cu siraguri de salamuri la gat." Traian T. Cosovei     Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania