Cum sa-ti transformi casa in orchestra   Scaune cantatoare, candelabre pe post de instrumente, jucarii prin care copiii invata sa inteleaga muzica. O odisee muzicala din viitor, deja existenta in prezent.  Pentru multi oameni, muzica e
Cum sa-ti transformi casa in orchestra   Scaune cantatoare, candelabre pe post de instrumente, jucarii prin care copiii invata sa inteleaga muzica. O odisee muzicala din viitor, deja existenta in prezent.  Pentru multi oameni, muzica este parte integranta a vietii lor. Un fond sonor care dubleaza realitatea inconjuratoare si, in functie de starea psihica, uneori chiar o inlocuieste. Cu toate acestea, foarte putini aleg sa studieze muzica. De ce? Aceasta este intrebarea de la care vizionarul american Tod Machover, profesor de muzica si media la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology Media Lab, a pornit in pariul sau cel mai dificil: sa redea puterea de a intelege, compune si simti muzica oamenilor simpli, cei care nu-si dedica viata scenei muzicale si concertelor pentru initiati. Povestea despre "imblanzirea" muzicii porneste insa de la definirea simpla a instrumentului. Ce este un instrument muzical? Profesorul Machover explica in exclusivitate pentru ZOOM: "Un instrument muzical este o interfata extrem de rafinata care permite emotiilor si gandurilor sa alerge prin perturbatii fizice subtile si sa iasa in lume".  GENERATIA URMATOARE. De aici pana la a-ti transforma casa intr-o adevarata sala de opera mai e foarte putin, avand in vedere ca Tod Machover este "pa­rintele hiperinstrumentelor". Ce este un hiperinstrument detaliaza pentru ZOOM Diana Young, care a lucrat pe perioada doctoratului sau de la MIT Media Lab cu Tod Machover: "Cred ca deja hiperinstrumentele reprezinta un termen foarte larg. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat sunt mai convinsa ca un hiperinstrument este un instrument extins, ceva care construieste in plus pornind de la principiile fundamentale si interactiunea instrumentelor traditionale, asa cum le stim, precum vioara, de exemplu. Hiperinstrumentele inseamna si perfectionarea unor noi tipuri de muzica, instrumente care nu urmeaza metodele clasice ale instrumentelor traditionale.  Deci intelesul termenului de hiperinstrumente este cumva echivalent cu instrumentele noi, dar implica si faptul ca sunetele electronice si tehnologiile electroni­ce au o contributie semnificativa in acest model de instrument." Profesorul Machover aduce o completare, spunand ca cele doua scopuri in crearea unui hiperinstrument sunt, mai intai, stabilirea unei relatii mai complexe si mai bogate intre performanta de care este capabil cel care foloseste un astfel de instrument si rezultatul muzical care ar fi posibil cu un instrument traditional, limitat. Un hiperinstrument este ajustabil intr-un mod exceptional atat pentru un virtuoz, cat si pentru un amator.  STRUCTURA. Fie ca discutam de instrumentul cu coarde, de percutie sau de suflat, acesta este "un «amplificator», deoarece mareste originea personala a continutului si totodata, un «simplificator», pentru ca el coordoneaza complicatele procese mentale si fiecare parte a corpului, canalizandu-le intr-un potential de control". Insa in cazul hiperinstrumentelor avem de-a face cu o structura specifica. Tod Machover precizeaza: "Exista trei componente de baza ale unui hiperinstrument: interfata fizica pe care o atinge instrumentistul sau pe care o manipuleaza; procedurile prin calculator, care masoara si intepreteaza comportamentul de la care se porneste (intepretarea, atingerea fizica a instrumentului - n.r.) si pe care il traduce in instructiuni pentru rezultate muzicale, si dispozitivul care produce sunetul".  SANATATE. Dar fundamental pentru activitatea de cercetare in domeniul hiperinstrumentelor si a muzicii produse de acestea este principiul de la care pleaca Machover. "Muzica este mereu in jurul nostru si se pare ca noi ne-o dorim in vietile noastre din ce in ce mai mult. Dar din ce in ce mai putini oameni sunt capabili sa faca muzica lor proprie, s-o studieze sau chiar s-o asculte cu atentie. Muzica a devenit prea mult un fundal, iar majoritatea indivizilor nu mai sunt atenti, cu atat mai putin fiind dispusi sa participe in ea. Dar cercetarile - si experienta mea o confirma - demonstreaza ca muzica nu-si atinge potentialul sau, indeplinindu-si magia sa reala decat atunci cand suntem angrenati in ea cu trupul si cu mintea. De aceea, cred despre munca mea ca este «Muzica activa», care incearca sa furnizeze experiente ce permit cat mai multor oameni sa participe direct in compozitia ei. Este un lucru sanatos pentru indivizi, dar si mai sanatos pentru intreaga noastra cultura". Iar despre acest lucru vorbesc aproape de la sine rezultatele cercetarilor laboratorului media MIT referitor la posibilitatea de a oferi persoanelor cu handicapuri psihice si fizice grave o cale prin care sa ajunga la compozitie muzicala, prin aceasta exprimandu-si personalitatea intr-un fel pe care suferintele lor il faceau imposibil pana acum. "Lucrul cu Dan Elssey a fost spectaculos. L-am intalnit pe Dan in timpul primului meu atelier cu Hyperscore (un soft proiectat de MIT Media Lab pentru a permite compozitia muzicala fara a cere cunostinte de specialitate in domeniul armoniei, contrapunctului, ritmului si melodiei - n.r.) in 2004. Acest atelier era destinat persoanelor cu handicap fizic sau psihic si le-a permis sa creeze compozitii spectaculoase desi nimeni nu credea ca asa ceva ar fi posibil", relateaza Tod Machover. Pana la intalnirea cu cercetarorii de la MIT, Dan Elssey, in varsta de 33 de ani, diagnosticat cu paralizie cerebrala severa, era condamnat sa nu poata vorbi, fiind imobilizat intr-un scaun cu rotile, aproape incapabil sa comunice cu lumea din jurul sau. Pentru el, echipa condusa de Machover a conceput un aparat special, numit "instrument personal", care se ataseaza in jurul capului si care inregistreaza miscarile lui, transpunandu-le in comenzi pentru programul de software ce transcrie parametrii compozitionali in functie de datele externe pe care le primeste. Iar piesa compusa de Elssey a fost intepretata de o orchestra simfonica, primind "critici" foarte pozitive. "In acest fel, Dan poate comunica, prin compozitie si prin intepretarea propriei sale muzici. Stiu ca acest fapt i-a schimbat complet viata", adauga profesorul Machover.   COPIII. Experimentele muzicale ale grupurilor de cercetare conduse de muzicianul american au acoperit si alte domenii, cum este cel al pedagogiei muzicale pentru copii. Din 2000 pana in 2003, proiectul Simfonia Jucariilor (Toy Symphony) a oferit mijloace noi de favorizare a apropierii copiiilor de muzica. Principiul de la care pleaca proiectul hiperinstrumentelor destinate micutilor este motivarea creativitatii: "O serie de instrumente numite Jucarii Muzicale au fost proiectate in asa fel incat sa nu ceara inzestrari aparte, dar care sa rasplateasca imaginatia, curiozitatea si expresivitatea. Magia tehnica a acestor noi hiperinstrumente elimina ani de exercitii si ofera automat foarte multe dintre cunostintele specializate necesare pentru alegerea coardei sau notei potrivite sau pentru sincronizarea si armonizarea cu ceilalti. Cu aceste Jucarii Muzicale, atingerea si gestul, fluieraturile si inganarea unei linii melodice pot oferi lumi intregi de posibilitati", scria in 2004 Tod Machover despre concluziile experimentului Toy Sympony, intr-un articol aparut in BT Technology Journal. Principiul dupa care copiii invata muzica este participarea directa la crearea ei. Aceasta a fost si premisa de la care a pornit Machover cand a dezlantuit pentru cei mici o adevarata fauna muzicala de "gandaci ritmici" (beatbugs), de "formatori de muzica" (music shapers) si de tablite pe care se puteau juca vizual cu piese colorate compunand ritmul, armonia si linia melodica a pieselor gandite de ei, care ulterior erau procesate prin programul Hyperscore si transformate in muzica. Viu colorate si atragatoare prin forma lor, jucariile din Toy Symphony au permis copiilor care au participat in experiment sa cante fara nici o problema alaturi de cele mai mari orchestre ale lumii, care au acceptat sa participe in proiectul conceput de Machover. Prod­ucatori consacrati de jucarii, precum Fisher-Price, au si pus in circulatie pe piata unele dintre inventiile pe care echipa de la MIT le-a folosit in acest proiect. "Pictorul de simfonii" (Symphony Painter), bazat pe softul Hyperscore, este doar un exemplu in acest sens.  LUMEA CA O OPERA. Insa domeniul unde toata stiinta folosita in crearea hiperinstrumentelor atinge gradul maxim de vizibilitate este cel al spectacolelor speciale de opera pe care Tod Machover le-a compus si le-a pus in scena. Pentru 2008, muzicianul de la MIT Media Lab pregateste premiera operei "Moartea si Familia Powers", unde geniul sau creativ si originalitatea in gandirea muzicii, a surselor si metodelor ei de expresie sunt evidente. Daca pana acum amatorii de opera mergeau la un spectacol unde solistii apar pe scena, iar orchestra ii acompaniaza, cei care vor fi prezenti la premiera creatiei lui Machover vor avea surprize de proportii. Pentru ca "instrumentul din «Moartea si Fa­milia Powers» este intreaga scena, care de­vine vie, pulsand si vibrand. Cu aceasta opera am incercat sa provoc si sa desfid toate perceptiile pe care le avem despre multimedia, acel gen de sistem de sunet gigantic si ecra­ne de proiectie imense pe care le asociem unei arene de muzica rock" noteaza Machover. Trebuie spus ca in aceasta opera, unul din instrumentele cele mai importante este un... candelabru. Structura sa este facuta dintr-un sistem de coarde si de lumini care sa amplifice si sa creeze sunetele specifice pentru diferitele momente ale partiturilor. Cotoarele cartilor din biblioteca de pe scena sunt in fapt ecrane capabile sa afiseze fragmente de imagine si culoare care sa conduca la formarea unor reprezentari vizuale unice, care vor acompania sunetul. Scena are un sistem robotic de ultima generatie ce permite uimitoare modulatii fonice si de lumina. Simon Powers, personajul principal, desi apare ca prezenta fizica pe scena, se metamorfozeaza ulterior, conform datelor libretului, intr-o prezenta pur muzicala, existenta in spatiul holografic al scenei, vocea sa fiind intepretata de solistul care va canta dintr-o incinta speciala creata pentru el.  ANTECEDENTE. Intrebat ce fel de materiale foloseste pentru crearea unui hiperinstrument, Tod Machover comenteaza: "Orice este potrivit pentru proiectul care este la indemana. Nu exista ceva ce n-as incerca, in clipa in care gasesc ca acel lucru este potrivit pentru o anumita idee, proiect sau persoana. Conceptul si circumstantele sunt cele care decid, nu materialul". Iar nasul muzical, scaunul care canta, gandacii care bat ritmul sau hiperinstrumentele precum vioara sunt modalitati de a crea interfete surprinzatoare pentru muzica, in viziunea lui Tod Machover. Pornind de la acest punct, Diana Young explica principiile de la care pleaca surpriza si mirajul hiperinstrumentelor: "In cazul unui instrument traditional, acustica si sunetul erau determinate de fizica acelui instrument, de forma si structura lui. Insa acum, in cazul unui instrument electronic, digital, acest fapt nu mai este valabil. Imput-ul si output-ul a ceea ce un utilizator poate face, contrastat cu sunetul creat, este in intregime dependent de cel care face designul acelui instrument. Este o provocare uriasa". Desi poate parea simplu, crearea formelor originale ale instrumentelor este dublata de o cercetare asidua a toturor parametrilor, care dicteaza modul in care acestea se comporta in mainile interpretilor. "Pentru proiectul lui Tod Machover, Toy Symphony (Simfonia jucariilor) am pus la punct prima versiune de hiper-arcus. A fost folosit cu ceea ce noi numeam in acel moment hipervioara. Deci a fost utilizat pentru a putea capta diferite tehnici traditionale de manuire a arcusului si pentru a stabili tipuri de control asupra lui prin calculator. Modul in care hiperinstrumentele suna depinde cel mai mult de cel care le foloseste, depinde numai de imaginatia celui care interpreteaza pe un astfel de instrument, pentru ca sunetul este procesat printr-un calculator", detaliaza Diana Young.  Tanara cercetatoare de la MIT Media Lab a pus de altfel la punct un sistem gene­ral de masuratori pentru tehnicile de folo­sire ale arcusului de vioara. Este un sistem calibrat pentru a produce valori fizice convertibile in unitati de masurare. "Am creat un sistem care masoara forta arcu­su­lui care aluneca pe coarde in newtoni pe cen­timetri pe secunda. Cele mai recente cer­cetari ale mele sunt legate de folosirea acestui tip de masuratori pentru a vedea fe­lul in care solistii interpreteaza, gesturile pe care le folosesc pentru a crea un anumit su­net", povesteste Young. Diana a folosit pentru cercetarile sale o vioara electrica Yaha­ma, eliminand din start instrumentele acustice. "Dar aceasta era suficient de similara in privinta sunetului si a formei pentru astudia diferitele raspunsuri acustice la dife­ritele gesturi. Asa ca am facut o examinare a sase tehnici de utilizare a arcusului si am incercat sa vad daca pot pronostica, doar din gestul utilizat, ce fel de tehnica a arcu­sului era folosita. Si am reusit. Cu rate foar­te mari de succes." Si poate unul dintre cele mai rasunatoare succese ale hiperinstrumentelor a fost momentul in care faimosul violoncelist Yo-Yo Ma, celebru in toate salile de concert ale mapamondului, a cantat la un hiperinstrument special conceput pentru el, oferind astfel, inca o data, consacrarea deplina a geniului si a viziunii de avangarda pe care Tod Machover, impreuna cu echipa sa de cercetatori de la MIT Media Lab, a demonstrat-o pe parcursul unei cariere impresionante. Si care ofera constant o privire furisa din prezentul nostru direct in viitorul muzicii.   Jucarii Gandacii care bat ritmul, conceputi pentru proiectul Toy Symphony, fac parte din a doua gene­ratie de hiperinstrumente create de MIT Media Lab. Aceste dispozitive au capacitatea de a memora secventele de ritm introduse de utilizator, iar prin senzorii dispusI pe cele doua lamele care arata ca niste antene, se transmit datele si informatiile in interfata calculatorului. Formatul lor atractiv nu inhiba copiii, provocandu-le curio­zi­tatea si stimulandu-i astfel sa exploreze usor fundamentele ritmului muzical.   PROVOCARE "Multi muzicieni profesionisti sunt interesati acum de incorporarea noilor tehnologii in instrumentele muzicale. A fost extrem de dificil insa sa transmitem acest mesaj, sa facem cunoscute cercetarile noastre, deoarece este foarte dificil sa faci lucruri care sunt in faza experimentala, mai ales atunci cand sunt comparate cu modelele a ceea ce oamenii inteleg deja, si inteleg foarte bine, si pe care le-au acceptat de multa vreme", relateaza Diana Young.   PIONIERAT Diferentele dintre instrumentele traditionale, acustice si hiperinstrumente incep sa fie inte­lese doar in urma cer­cetarilor pe care MIT Me­dia Lab le face in prezent. Pornind de la ideea ca instrumentele acustice sunt limitate de fizica si de structura lor, noile hiperinstrumente pot modifica sensibil regis­trele acustice cu care ne-am obisnuit si pot oferi palete de optiuni imposibile pe instrumentele clasice, in functie de capacitatile de interpretare individuale.   CV Tod Machover s-a nascut in 1953, in Statele Unite, la New Yok, intr-o familie cu traditii muzicale. Mama sa, profesoara de pian, l-a introdus in lumea muzicii la doi ani, iar la sase ani a inceput studiul violoncelului. Atras inca din adolescenta de ingemanarea dintre muzica sI efectele sunetului procesate electro­nic, Machover isi continua studiile muzicale la prestigiosul conservator Julliard, dupa care in 1978, pleaca la Paris pentru a lucra la avangardistul institut de muzica IRCAM, condus de muzicianul Pierre Boulez.In 1985, devine profesor de muzica si media la Massachusetts Institute of Technology, fiind conducatorul Laboratorului Media.  


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.