Oricare va fi rezultatul votului, sint lucruri pe care motiunea nu le poate schimba. Caci, desi isi propune sa inlature un guvern de „dreapta", PSD va reusi in cel mai bun caz sa schimbe o „dreapta" cu alta.

Doar anuntata, motiunea PSD producea comentarii acide sau zimbete condescendente. Odata depusa, provoaca cosmaruri. Trezita din visul autosuficientei de esecul de la referendumul pentru revocarea prese-dintelui, clasa politica priveste inainte cu incrincenare. Nu atit motiunea inspaiminta, cit slabiciunea ei. Caci, fie ca va fi votata sau nu, motiunea va duce la haos. Iar din haos se poate naste ordinea. Fie o alta ordine politica decit cea asumata si sustinuta cu consecventa de actorii politici un deceniu si jumatate, fie o noua ordine in partide, in primul rind in PSD.

Dar, oricare va fi rezultatul votului, sint lucruri pe care motiunea nu le poate schimba. Caci, desi isi propune sa inlature un guvern de „dreapta", PSD va reusi in cel mai bun caz sa schimbe o „dreapta" cu alta. Dintre cele trei ipoteze vehiculate privind formula guvernamentala ulterioara adoptarii motiunii, cea tehnocratica e lipsita de consistenta politica si doctrinara, avind sanse minime, iar cea pesedista e putin probabila. Asa ca un guvern PD va asigura continuitatea „dreptei". In consecinta, PSD nu va reusi sa isi atinga obiectivele. Doar daca nu cumva obiectivele motiunii sint altele decit cele anuntate. Spre exemplu, organizarea alegerilor anticipate o data cu cele locale la mijlocul anului viitor. Insa pentru aceasta nu era necesara caderea Guvernului. Oricum, a schimba dreapta liberala cu dreapta conservatoare sau, mai simplu, a schimba dreapta lui Tariceanu cu dreapta lui Basescu nu poate fi un obiectiv pentru un partid de „stinga". In orice caz, nu pentru un partid „responsabil".

Un alt efect al motiunii va consta in blocarea reformei electorale. A trecut deja o luna din cele doua pe care presedintele le mai daduse partidelor pentru a finaliza trecerea spre un scrutin uninominal. Iar timpul nu e in favoarea partidelor. Luna septembrie a fost pierduta. In luna ce a mai ramas, legea nu se mai poate adopta. Asa ca organizarea referendumului pentru „votul uninominal" la data alegerilor europene e aproape o certitudine. Iar caderea guvernului Tariceanu si inlocuirea sa cu orice alta echipa, dar mai ales cu una PD-PLD, va facilita un astfel de scenariu, caci nu va exista nici un argument pentru asumarea raspunderii in cazul unui guvern care poate trage avantaje de pe simultaneitati referendum-alegeri. In consecinta, nici ierarhia partidelor, anuntata de sondaje, nu va mai putea fi modificata prin alegerile europene. Iar bascularea PSD, pentru prima data de la aparitia sa, de pe prima pozitie a esichierului politic de un alt partid, si nu de o alianta mai mult sau mai putin conjuncturala, va marca sfirsitul unei ere: era consensualismului partitocratic.

Noua ordine se anunta deja ca una majoritarista. Astfel, reformele aminate sau boicotate nu vor mai face obiectul consensului, ci al constringerii electorale. Schimbind majoritatea si ordinea partidelor, electoratul se va dovedi un arbitru necrutator. Iar de pe pozitii minoritare, partidele coalitiei antiprezidentiale vor fi doar spectatoare ale unui joc la care nu vor fi invitate sa participe.