Jacobus H. van't Hoff

Premiul Nobel pentru Chimie 1901

Savantul care iubea "imagi­na­tia", un ingredient esential pentru cercetari si descopea­riri revolutionare. Jacobus Henricus van't Hoff considera ca geniile poseda aceasta calitate in cantitati impresionante. Poetul britanic Byron era idolul sau, iar inclinatiile sale pentru filozofie si natura erau bine cunoscute apropiatilor sai. Primul detinator al Nobelului pentru chimie, decernat in 1901, s-a nascut in Olanda, la 30 august 1852, la Rotterdam. Tatal sau, de profesie doctor, l-a introdus inca din copilarie in lumea fenomenelor naturale, iar micul Jacobus s-a dovedit a fi un mare amator al excursiilor prin natura, al studiului plantelor de la o varsta foarte frageda. A ales sa studieze chimia, impotriva dorintei tatalui sau.

DRUMURI. Tanarul care la 17 ani se inscria la cursurile Scolii Politehnice de la Delft avea sa revo­lutioneze atat metodologiile folosite in studiul chimiei, fiind primul care a plecat de la principiul extrapolarii rezultatelor de laborator la scara fenomenelor din natura, cat si chimia organica asa cum o stim astazi. Dupa anii de studiu la Delft si la Leiden, van't Hoff a plecat la Bonn, in Germania, din 1872 pana in 1873. A urmat un an la Paris, unde a studiat cu profesorul Charles-Adophe Wurtz, iar in 1874 s-a reintors in Olanda natala, unde si-a obtinut doctoratul cu Mulder, la Utrecht.

DESCOPERIRI. Numele lui van't Hoff este legat de studiul disa­punerii moleculelor in spatiu, el fiind practic parintele fondator al stereochimiei, domeniu al chimiei care studiaza structurile spatiale si repartizarea moleculelor si atomia­lor din diferitele elemente chimice. Chimistul olandez era faimos pentru faptul ca trimitea machete de carton tridimensionale ale moleculelor colegilor de breasla pentru a-si face cunoscute cercetarile.

Deschizator de drum

Premiul Nobel i-a fost acordat lui Jacobus van't Hoff "ca recunoastere pentru cercetarile extraordinare pe care le-a efectuat, prin descoperirea legilor dinamicii chimice si ale presiunii osmotice in solutii", dupa cum se arata pe diploma pe care a primit-o in 1901. Contributiile sale la chimia organica s-au concretizat in lucrari revo­lutionare. "Chimia in spatiu", publicata la un an dupa obtinerea doctoratului sau, in 1875, precum si "Studii de dinamica chimica" din 1884 au pus bazele teoriilor sale despre relatiile termodinamice si dezechilibrele care apar ca rezultat al variatiilor de temperatura. "Echilibrul chimic in sistemele gazoase sau in solutiile puternic diluate", cartea din 1885, concentreaza cercetarile despre "presiunea osmotica" ce i-au adus, de altfel, Nobelul inaugural pentru chimie. Una din legile stabilite de van't Hoff in acest domeniu spune ca presiunile osmotice sunt proportionale cu concentratiile solutiilor. Fenomenul sta la baza osmozei inverse, folosita in purificarea apei. Van't Hoff s-a stins din viata la varsta de 58 de ani, in 1911, la Berlin.

CV

DATA NASTERII:

30 august 1852

LOCUL NASTERII:

Rotterdam, Olanda

CARIERA:

1869 - admis la Scoala Politehnica din Delft, pe care a absolvit-o in 1971

1872 - pleaca la Bonn, in Germania, unde studiaza pana in primavara anului 1873

1873 - an de studii la Paris. Se reintoarce in Olanda si isi da doctoratul in 1874

1884 - Publica "Studii de dinamica chimica", o lucrare considerata revolutionara pentru vremurile sale, care urma dupa "Chimia in spatiu", aparuta in 1875.

1896 - devine profesor la Academia Prusaca de stiinte de la Berlin. Cercetarile sale referitoare la legile dupa care solutiile tind sa se comporte il fac faimos.

1901 - primeste Nobelul inaugural pentru chimie

1911 - Moare la Berlin, de tuberculoza

Felul in care sunt dispusi in spatiu atomii si moleculele a facut obiectul unor cercetari de pionierat in domeniul stereochimiei, iar contributiile lui van't Hoff in domeniu sunt fundamentale.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe