Stramosii, matusile si bunicii uneltelor noastre de scris, intr-o poveste de familie, din preistorie pana in epoca digitala. Omul a inventat scrisul pentru a comunica cu ceilalti. A inventat si mijloacele ajutatoare fara de care scrisul n-ar fi fost posibil. A traversat multe etape pentru a ajunge, in prezent, la creionul digital. Omul s-a folosit la inceput de tot ceea ce i-a oferit natura, apoi a inventat unelte si, mai tarziu, a ajuns la performantul creion cu microcipuri, legat la modernul calculator. A folosit amprenta mainilor sale pentru a picta peretii pesterilor, a scris cu pietre si betigase cu varfuri ascutite, a slefuit apoi tulpina de trestie si a folosit-o la scrijelit tablitele de lut proaspat, arse la cuptor pentru a da rezistenta reprezentarii sale. Mai tarziu a folosit betigasul din metal, din os sau din fildes, penita de metal, penele de pasari, pensulele imbibate in cerneala din praf de aur. De la "Portaretul fara sfarsit" la creionul inteligent   MOSII. Unele dintre cele mai vechi in­stru­mente de scris cunoscute sunt celebrele pietre cu var­furi ascutite, pe care stramosii nostri le fo­loseau pentru a-si exprima uimirea fata de lu­mea incon­ju­ra­toare sau pur si simplu pentru a lasa mostenire urmasilor aspecte din viata de pestera. Omul desena pe peretii grotelor si­luete ale semenilor, animale, scene de lupta sau de vana­toare, corpuri ceresti vizibile cu ochiul liber, unelte etc.   FIRAVII. Omul a sle­fu­it apoi tulpina de trestie si a folo­­sit-o la scrijelit tablitele de lut proaspat, ar­se la cuptor pentru a da rezistenta re­pre­zentarilor. Dansul lujerului de tres­tie pe tablita de lut lasa o urma ca de pana sau de cui, motiv pentru care scrierea a primit denumirea de cuneiforma. Omul a schimbat apoi suportul de scris cu tablite de plumb, mai rezistente, folosite de egipteni, sau de lemn, mai usor de transportat, folosite de greci si de romani.   REZISTENTII. Bucatile de carbune negru sau de chinovar, o substanta rosie obtinuta din sulfura de mercur, sunt stramosii incontestabili ai creionului de astazi. Din secolul al VII-lea i.Hr. pana in anul 1564, carbunele a luat diferite contururi, insa abia in secolul al XVIII-lea chimistul francez Nicolas Jacqcues Conte a inventat creionul cu mina obtinuta dintr-un amestesc de argila si grafit. In 1993 a fost inventat creionul reciclabil, iar in 1915 - creionul mecanic.   BUNELUL. Ingenioasa penita a deschis calea, in se­colul al XVII-lea, aparitiei tocului rezervor, adica a stiloului. Bunicul stiloului modern a fost inventat de un invatat roman - Petrache Poenaru, care a botezat micutul instrument "condeiul portaret fara sfarsit, care se alimenteaza pe sine insusi cu cernea­la". La 36 de ani de la inventia nemaipo­menita a pandurului, in 1863, doi francezi si un englez au realizat cele mai performante modele de stilouri.   BUNICILE. Saltul catre penitele de scris a fost facut cu ajutorul penelor de pasari. Oamenii preferau penele de la inaripatele de statura maricica, precum gastele, lebedele, vulturii, bufnitele, soimii, curcanii sau berzele, dar nu refuzau nici penele de gaina. Conditia obligatorie era ca pasarile sa fie in viata cand li se "recoltau" penele numai de pe aripa stanga. Si asta se intampla doar primavara.   NEPOTUL. Din nevoia de spatiu, dar si de eficienta, omul modern a inventat creionul care scrie singur. In urma cu cinci ani, creionul digital a fost lansat pe piata, alaturi de asa-numitul Tablet PC, un urmas al traditionalului notebook, de compania lui Bill Gates, Microsoft. Astfel, "calculatoarele se adapteaza stilului de munca al utilizatorului modern, indiferent ca este vorba despre a lua notite in cadrul unei se­dinte, de a colabora cu colegii prin tehnologie wireless sau de a citi di­rect de pe ecranul computerului. ", declara Gates.