Pana in 1990, cei 1.600 de localnicii din comuna Sambata de Sus lucrau in combinatele de la Fagaras si Victoria. Dupa revolutie, localitatea de la poalele muntilor avea inainte un viitor sumbru. Combinatele s-au inchis dupa cateva incercari esuate de privatizare, iar oamenii s-au trezit fara locuri de munca. Parca Raul Sambata, care traverseaza localitatea, le-ar fi luat si sperantele. Nevoia i-a impins in afara granitelor. Au ales Italia si au format o "enclava romaneasca", o comunitate unita, la Roma. Pana si edilul comunei a lucrat cinci ani in "cizma".
EXODUL. Sambetenii au inceput sa plece prin 1991. Primarul Ioan Croitoru a luat drumul Italiei in a92, pentru ca "erau copiii in facultate si nu aveam cum sa-i tin", ne marturiseste. In cei cinci ani, cat a lucrat in constructii la Roma, a trimis bani acasa si le-a luat copiilor apartamente. "Pentru ei am muncit", zice cu mandria parintelui care si-a indeplinit misiunea. "Cand am plecat eu, la Roma am gasit 23 de sambeteni. Acum, 60% din cei care au intre 18 si 50 de ani sunt acolo", spune Ioan Croitoru. Vara, ne povesteste el, la fiecare doua case vezi o masina cu numar de Italia: "Se intorc in vacante. Vin sa-si vada parintii, fratii, sa-si aduca copiii in tara. Pentru ca, sa stiti, la noi nu sunt copii lasati de izbeliste, ca prin alte locuri. Aici, daca e copilul in tara, numai unul dintre parinti e plecat. Daca sunt amandoi in Italia, au luat si copilul acolo". Barbatii pleaca primii. Lucreaza in constructii, isi fac un rost si isi aduc si femeile cu copiii. Fete tinere nu prea mai are comuna. "Au plecat in Italia. Is maritate pe acolo", rade primarul. Baietii, in schimb, nu prea au noroc de italience.
PRESCHIMBAREA. Din anul 2000, Sambata de Sus a inceput sa se schimbe la fata. Dupa ani de munca pe santierele din Roma, satenii s-au intors si si-au deschis afaceri care merg din ce in ce mai bine. "Multi dintre ei si-au facut pensiuni", spune primarul. Peisajul de munte care-ti taie rasuflarea, dar si pelerinajele care se fac la manastirea cu hramul Maicii Domnului i-au facut pe "italienii" din Sambata sa mearga pe cartea turismului. Cabanele si complexurile turistice au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Si, pentru ca se construieste intr-o veselie, in comuna s-a deschis o firma de constructii, dar si un magazin cu materiale. "Avem si supermarket", se lauda primarul. Noi, sceptici, ne gandim ca supermarket e un nume nou pentru magazinul mixt de tara.
PRINTRE RAFTURI. Am ramas muti cand am vazut ca supermarketul e chiar... supermarket. Cu carucioare de cumparaturi, cu rafturi care gem de marfa, cu cititoare de coduri de bare, case de marcat, camere de supraveghere si alarma cu senzor la iesire, pentru cei care "uita" vreun produs neplatit. Afacerea e a lui Ioan Andreias si face parte dintr-un plan aproape inimaginabil pentru o comuna. Cladirea care adaposteste magazinul mai are inca cinci spatii comerciale la parter, iar la etaj are 24 de camere pentru turisti. "13 miliarde am bagat in ea, zice proprietarul. Supermarketul l-am deschis de doua luni si afacerea merge bine. In toamna asta vreau sa termin si barul in spatiul alaturat, iar in celelalte vreau sa deschid un magazin de haine si incal-taminte, o farmacie si o sucursala de banca. Am discutat cu reprezentantii catorva banci si astept raspuns. Ultimul spatiu nu are deocamdata o destinatie anume. Poate o sa-l inchiriez, daca cineva mi-l va cere..." Ioan Andreias a lucrat sapte ani in Italia. A plecat in a91 si a muncit pe santier. S-a intors in tara cu gandul sa investeasca in ceva al lui. Si-a deschis o firma de transport in Fagaras si o agentie de turism. "Cursele Romania - Italia se faceau la inceput cu un microbuz, acum am patru autocare care pleaca de doua ori pe saptamana - martea si sambata. Apoi mi-am facut o pensiune aici, sub munte, aproape de manastire, iar de un an construiesc la asta. Am ridicat-o cu sambeteni de-ai nostri", reface Ioan Andreias odiseea afacerilor deschise de pe urma muncii in Italia.
FRATIE DE AFACERI. Fratele lui Ioan Andreias, Vasile, a plecat la Roma prin a93 si din banii castigati in sase ani de munca in constructii si-a deschis si el firma de turism la Fagaras. In 1995 a cumparat un teren langa pensiunea lui Ioan, cu gandul sa-si faca casa. Spiritul afacerilor ii intrase insa in sange si vila pentru familie s-a transformat in pensiune. "La vremea aia, pretentiile nu erau asa de mari. Am facut pensiunea cu cateva camere si baie pe hol. Acum trebuie sa o reamenajez, pentru ca nimeni nu mai vine sa stea in conditiile astea", zice Vasile Andreias. Langa vechea cabana ce va fi reamenajata se ridica acum un mic hotel cu 32 de camere, care va fi deschis pentru turisti de luna viitoare. "Poiana Izvorului" e tot al lui Vasile. "De doi ani si jumatate m-am apucat de el. As vrea sa iasa de trei-patru stele", spera proprietarul. Interiorul e decorat cu mocheta, gresie, faianta si mobila moderna si nici o camera nu seamana cu cealalta. Incaperea in care va fi amenajat restaurantul seamana cu o sala de bal din anii 1900, iar in spatele pensiunii, Vasile Andreias vrea sa construiasca si o piscina. Cu toate ca a facut bani, Andreias spune ca n-ar fi ramas sub nici un chip in Italia: "Noo! Tara straina e tara straina! Eu am plecat cu gandul sa ma intorc acasa, sa-mi fac un rost aici...". Copiii ii sunt mari, pentru ei a muncit. "Daca intr-o zi v-ar spune ca vor sa plece in Italia?", lansez o provocare. Barbatul ramane o clipa pe ganduri, si apoi rosteste raspicat: "Au tot ce le trebuie aici. Le-as spune sa ramana, sa se tina de carte, nu sa plece".
TURISM DENTAR. O plimbare de la un capat la altul al comunei te lamureste ca oamenilor care s-au intors cu bani din strainatate nu le lipsesc ideile de afaceri si spiritul intreprinzator. Cea mai nastrusnica initiativa, demna insa de luat in seama, am aflat-o de la Ghita Parvu. Barbatul are toata familia in Italia si s-a intors in tara de sase luni ca sa termine de construit pensiunea la care munceste de patru ani. De ce a durat atat de mult? "M-am apucat de ea in urma cu patru ani si am ridicat-o numai cu neamurile. Veneam in fiecare vara cate doua luni si munceam la constructie.
De-asta a mers atat de greu. Acum, dupa ce am intrat in Uniune, am accesat fonduri Sapard care sa ma ajute sa fac finisajele. Ma costa 181.000 de euro, jumatate ii da Sapardul. Pentru jumatatea mea am facut imprumut la banca, in Italia. Trebuie sa mai muncesc acolo inca doi ani ca sa-l platesc...", spune "italianul".
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Spațiile verzi și eficiența energetică, viziunea pentru un București sustenabil
Sursa: green.start-up.ro
-
Românii de la Rottaprint se extind în internațional: comenzi în 14 țări, în 2023
Sursa: retail.ro
-
Dan Mihăescu: Ce trebuie să știe fondatorii despre GapMinder Fund II?
Sursa: start-up.ro
-
Transformă-ți grădina într-un paradis: 10 obiecte de decor potrivite pentru...
Sursa: garbo.ro
-
Premieră pentru Revolut: Lansează refinanțarea creditelor
Sursa: futurebanking.ro
-
Psihologii dezvăluie cele 15 calități pe care femeile le caută în bărbații cu...
Sursa: kudika.ro
-
Cătălin Cîrstoiu, candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei: Nu îmi pun...
Sursa: wall-street.ro