Oficial sunt doua milioane de romani plecati la munca afara. In realitate, cifra lor se apropie de trei milioane. In urma lor au ramas, conform statisticilor ANPDC, 20.000 de copii. Si batranii, care traiesc din dor si din banii veniti prin transfer bancar. Mai bine de 20% din populatia activa a Romaniei a luat drumul pribegiei. Constructori, menajare, agricultori sau muncitori in fabrici. Romani plecati cu contracte legale, romani dusi pentru o luna-doua, cat dureaza un angajament, romani plecati la plesneala. Multi dintre ei provin din zona rurala. Intr-o tara in care agriculturii ii canta coliva secetele si inundatiile,fiii de taranii s-au reprofilat. Printre straini. Se trag acolo unul dupa altul. Pleaca intai cei care reusesc sa prinda cheag, apoi se cheama si se ajuta. Dincolo de granitele Romaniei apar satele romanesti, in oglinda. Migrantii au redus somajul, fara ca Guvernul sa faca vreun efort in acest sens. S-au civilizat, au deprins etica muncii si mentalitatea occidentala. Au invatat sa respecte si pretind respect. Iar, cand se intorc acasa, tara in care s-au nascut li se pare la mii de ani distanta. N-au renuntat la religia lor. Atunci cand vin in concedii, nu Primaria comunei, ci Biserica e cea care beneficiaza de sprijinul lor material. Copiii lor, nascuti in tari straine, sunt botezati acolo in rit ortodox. Chiar da-ca preotul spune, cand ii scufunda in cristelnita, "se boteaza robul lui Dumnezeu Angelo" sau "Mario" sau "Juan"... Ei sunt schimbati. Iar Romania, redusa la scara comunitatilor din care au plecat, se schimba o data cu ei. Potrivit BNR, numai anul trecut au intrat in tara 5,32 miliarde de euro, su-ma ce echivaleaza cu 5,7% din PIB-ul Romaniei. In ce sunt in-vestiti acesti bani? Cum se schimba nivelul de trai in localitatile cu multi romani plecati la munca afara? Ce aduc cu ei acesti oameni si cum ar trebui sa arate Romania din care nu ar mai pleca niciodata? Reporterii Jurnalului National au aflat raspunsurile la aceste intrebari in sapte locuri din toate colturile tarii: la Sambata de Sus, din judetul Brasov, in Feldru, din judetul Bistrita-Nasaud, in Vulturu de Vrancea, in Vacarestii de Dambovita, la Uricani, in judetul Hunedoara, in Botosana de Bucovina, si-n Corodul, din judetul Galati. Cititi, incepand de astazi, un serial de reportaje despre "Romania reloaded", tara care se incarca, de pe urma migrantilor, cu bani, cu case si masini straine,cu vise si cu amaraciuni. Banii se intorc pe apa Sambetei "S-a dus pe apa Sambetei", spuneau batranii nostri atunci cand bruma de pensie se termina la jumatatea lunii. Proverbiala apa ne-a purtat fiecaruia dintre noi, macar o data, economiile, salariul sau investitiile. Singurii care au indraznit sa o sfideze sunt "italienii" din Tara Fagarasului. Ei au facut ca pe apa Sambetei sa nu se mai duca banii, ci sa se intoarca.


Pana in 1990, cei 1.600 de localnicii din comuna Sambata de Sus lucrau in combinatele de la Fagaras si Victoria. Dupa revolutie, localitatea de la poalele muntilor avea inainte un viitor sumbru. Combinatele s-au inchis dupa cateva incercari esuate de privatizare, iar oamenii s-au trezit fara locuri de munca. Parca Raul Sambata, care traverseaza localitatea, le-ar fi luat si sperantele. Nevoia i-a impins in afara granitelor. Au ales Italia si au format o "enclava romaneasca", o comunitate unita, la Roma. Pana si edilul comunei a lucrat cinci ani in "cizma".


EXODUL. Sambetenii au inceput sa plece prin 1991. Primarul Ioan Croitoru a luat drumul Italiei in a€™92, pentru ca "erau copiii in facultate si nu aveam cum sa-i tin", ne marturiseste. In cei cinci ani, cat a lucrat in constructii la Roma, a trimis bani acasa si le-a luat copiilor apartamente. "Pentru ei am muncit", zice cu mandria parintelui care si-a indeplinit misiunea. "Cand am plecat eu, la Roma am gasit 23 de sambeteni. Acum, 60% din cei care au intre 18 si 50 de ani sunt acolo", spune Ioan Croitoru. Vara, ne povesteste el, la fiecare doua case vezi o masina cu numar de Italia: "Se intorc in vacante. Vin sa-si vada parintii, fratii, sa-si aduca copiii in tara. Pentru ca, sa stiti, la noi nu sunt copii lasati de izbeliste, ca prin alte locuri. Aici, daca e copilul in tara, numai unul dintre parinti e plecat. Daca sunt amandoi in Italia, au luat si copilul acolo". Barbatii pleaca primii. Lucreaza in constructii, isi fac un rost si isi aduc si femeile cu copiii. Fete tinere nu prea mai are comuna. "Au plecat in Italia. Is maritate pe acolo", rade primarul. Baietii, in schimb, nu prea au noroc de italience.


PRESCHIMBAREA. Din anul 2000, Sambata de Sus a inceput sa se schimbe la fata. Dupa ani de munca pe santierele din Roma, satenii s-au intors si si-au deschis afaceri care merg din ce in ce mai bine. "Multi dintre ei si-au facut pensiuni", spune primarul. Peisajul de munte care-ti taie rasuflarea, dar si pelerinajele care se fac la manastirea cu hramul Maicii Domnului i-au facut pe "italienii" din Sambata sa mearga pe cartea turismului. Cabanele si complexurile turistice au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Si, pentru ca se construieste intr-o veselie, in comuna s-a deschis o firma de constructii, dar si un magazin cu materiale. "Avem si supermarket", se lauda primarul. Noi, sceptici, ne gandim ca supermarket e un nume nou pentru magazinul mixt de tara.


PRINTRE RAFTURI. Am ramas muti cand am vazut ca supermarketul e chiar... supermarket. Cu carucioare de cumparaturi, cu rafturi care gem de marfa, cu cititoare de coduri de bare, case de marcat, camere de supraveghere si alarma cu senzor la iesire, pentru cei care "uita" vreun produs neplatit. Afacerea e a lui Ioan Andreias si face parte dintr-un plan aproape inimaginabil pentru o comuna. Cladirea care adaposteste magazinul mai are inca cinci spatii comerciale la parter, iar la etaj are 24 de camere pentru turisti. "13 miliarde am bagat in ea, zice proprietarul. Supermarketul l-am deschis de doua luni si afacerea merge bine. In toamna asta vreau sa termin si barul in spatiul alaturat, iar in celelalte vreau sa deschid un magazin de haine si incal-taminte, o farmacie si o sucursala de banca. Am discutat cu reprezentantii catorva banci si astept raspuns. Ultimul spatiu nu are deocamdata o destinatie anume. Poate o sa-l inchiriez, daca cineva mi-l va cere..." Ioan Andreias a lucrat sapte ani in Italia. A plecat in a€™91 si a muncit pe santier. S-a intors in tara cu gandul sa investeasca in ceva al lui. Si-a deschis o firma de transport in Fagaras si o agentie de turism. "Cursele Romania - Italia se faceau la inceput cu un microbuz, acum am patru autocare care pleaca de doua ori pe saptamana - martea si sambata. Apoi mi-am facut o pensiune aici, sub munte, aproape de manastire, iar de un an construiesc la asta. Am ridicat-o cu sambeteni de-ai nostri", reface Ioan Andreias odiseea afacerilor deschise de pe urma muncii in Italia.


FRATIE DE AFACERI. Fratele lui Ioan Andreias, Vasile, a plecat la Roma prin a€™93 si din banii castigati in sase ani de munca in constructii si-a deschis si el firma de turism la Fagaras. In 1995 a cumparat un teren langa pensiunea lui Ioan, cu gandul sa-si faca casa. Spiritul afacerilor ii intrase insa in sange si vila pentru familie s-a transformat in pensiune. "La vremea aia, pretentiile nu erau asa de mari. Am facut pensiunea cu cateva camere si baie pe hol. Acum trebuie sa o reamenajez, pentru ca nimeni nu mai vine sa stea in conditiile astea", zice Vasile Andreias. Langa vechea cabana ce va fi reamenajata se ridica acum un mic hotel cu 32 de camere, care va fi deschis pentru turisti de luna viitoare. "Poiana Izvorului" e tot al lui Vasile. "De doi ani si jumatate m-am apucat de el. As vrea sa iasa de trei-patru stele", spera proprietarul. Interiorul e decorat cu mocheta, gresie, faianta si mobila moderna si nici o camera nu seamana cu cealalta. Incaperea in care va fi amenajat restaurantul seamana cu o sala de bal din anii 1900, iar in spatele pensiunii, Vasile Andreias vrea sa construiasca si o piscina. Cu toate ca a facut bani, Andreias spune ca n-ar fi ramas sub nici un chip in Italia: "Noo! Tara straina e tara straina! Eu am plecat cu gandul sa ma intorc acasa, sa-mi fac un rost aici...". Copiii ii sunt mari, pentru ei a muncit. "Daca intr-o zi v-ar spune ca vor sa plece in Italia?", lansez o provocare. Barbatul ramane o clipa pe ganduri, si apoi rosteste raspicat: "Au tot ce le trebuie aici. Le-as spune sa ramana, sa se tina de carte, nu sa plece".


TURISM DENTAR. O plimbare de la un capat la altul al comunei te lamureste ca oamenilor care s-au intors cu bani din strainatate nu le lipsesc ideile de afaceri si spiritul intreprinzator. Cea mai nastrusnica initiativa, demna insa de luat in seama, am aflat-o de la Ghita Parvu. Barbatul are toata familia in Italia si s-a intors in tara de sase luni ca sa termine de construit pensiunea la care munceste de patru ani. De ce a durat atat de mult? "M-am apucat de ea in urma cu patru ani si am ridicat-o numai cu neamurile. Veneam in fiecare vara cate doua luni si munceam la constructie.

De-asta a mers atat de greu. Acum, dupa ce am intrat in Uniune, am accesat fonduri Sapard care sa ma ajute sa fac finisajele. Ma costa 181.000 de euro, jumatate ii da Sapardul. Pentru jumatatea mea am facut imprumut la banca, in Italia. Trebuie sa mai muncesc acolo inca doi ani ca sa-l platesc...", spune "italianul".