Saptamana trecuta aminteam ca UE, ce este un club de democratii liberale, se afla tot mai mult in competitie economica (si nu numai) cu un capitalism autoritarist prevalent in Asia - acest tip de capitalism functionand si in Federatia Rusa.

 Globalizarea pietelor si noile tehnologii informationale si comunicationale accentueaza dimensiunea geopolitica a acestei competitii in masura in care influenteaza ierarhii de putere economica si de vectori strategici/militari. Iar daca asa stau lucrurile intetegem de ce protectionismul economic "agita apele" in spatiul mondial; aici ma refer la transferul de tehnologii (mai ales cele cu apliciatie militara), reglementari privind participarea capitalului strain (potentialmente ostil) in diverse industrii si, nu in ultima instanta, domeniul energiei.

Energia ocupa tot mai mult din agenda de lucru a Comisiei Europene. Si in acest camp vedem cat se poate de bine constrangeri si dileme de politica economica, logica pietelor libere (ce intemeiaza filosofia constructiei economice europene) intrand in coliziune cu imperative de ordin strategic. Pe de o parte, avem contextul global care acutizeaza lupta pentru controlul resurselor epuizabile (titei si gaz natural) si care nu are cum sa lase indiferente guvernele tarilor mari consumatoare - pentru care siguranta in aprovizionare este o prioritate strategica. Sa amintesc aici ca dependenta de aprovizionarea externa cu petrol si gaz natural a EU????????? este in crestere. Si ca in ultimii ani Federatia Rusa nu a ezitat sa utilizeze resursa energetica ca "bargaining chip", ca instrument de negociere in diplomatia sa externa.

Germania, Franta, Italia, Spania si alte tari din UE incearca, in ultimii ani, sa intareasca pozitia utilitatilor publice autohtone pe piata europeana, ceea ce contravine strategiei de liberalizare a pietei energiei lansate de Comisia Europeana. Fuziunea Gaz de France-Suez in Franta, consolidarea operatiunilor unui EON sau ENI, asa ceva arata. La Bruxelles se vorbeste de nevoia de "unbundling" pe piata energiei, intre productie si distributie, pentru a se favoriza concurenta si preturi diminuate pentru consumatori. Un ultim document pregatit de Comisia Europeana si comentat de comisarul Andris Piebalgs in aceasta directie tinteste, subliniind totodata nevoia de a proteja retelele de distributie ale UE de tari terte.


Dar guvernele nationale continua sa sprijine companii integrate vertical. Un raspuns la aceasta contradictie il gasim in ratiuni de ordin strategic, nevoia da a avea siguranta in aprovizionare si, mai nou, in controlul retelelor de distributie. Acest obiectiv este urmarit prin negocieri directe cu principalii furnizori de energie din afara Uniunii.

Din pacate, o politica energetica unitara a Uniunii nu exista inca si tarile mari prefera, prin intermediul grupurilor mari nationale, sa ajunga la acorduri pe termen lung cu principalii furnizori (mai ales Federatia Rusa).

Comisia UE incearca sa puna stavila ofensivei unor grupuri din Federatia Rusa (mai ales) si din alte tari furnizoare de a patrunde pe canalele de distributie din UE, cerand reciprocitate - in sensul accesului grupurilor din UE la exploatarea unor campuri petrolifere si gazeifere in Rusia. Problema Comisiei insa este faptul ca tari mari din Uniune nu doresc "sa dea vrabia din mana pe pasarea de pe gard", preferand aranjamente bilaterale cu Federatia Rusa. Suntem, deci, la mare distanta de o strategie energetica autentica a UE. Drept este insa ca proiecte precum Nabucco (ce reuneste OMV, MOL, Botas din Turcia, Bulgargaz si Transgaz), care urmareste sa duca gaz din zona Marii Caspice in Europa centrala, ajuta realizarea unei asemenea strategii. De notat este ca Comisia Europeana a numit pe Jozias von Aartsen, fost ministru de Externe al Olandei, sa se ocupe de acest proiect.


PS. Ilie Serbanescu are dreptate criticand pozitia unor oficiali Eon fata de intentia autoritatilor romane de a forma o companie nationala in domeniul energiei. Ne-am saturat sa ascultam predici de la cei care una fac si alta zic cand le dicteaza interesele.