Dintr-o calatorie adevarata nu se poate sa nu te intorci mai bogat cu un gand. Dupa o saptamana foarte densa, petrecuta in Israel, iata-ma din nou acasa, incercand sa-mi "rasfoiesc" memoria imediata. Recunosc, m-au impresionat multe lucruri acolo si am retinut multe lucruri in urma intalnirilor cu principalii lideri politici israelieni. Dar daca ar fi sa extrag o singura invatatura din acest pelerinaj intelectual, probabil ca ea ar suna cam asa: cand ai la dispozitie oameni pregatiti, ceea ce conteaza, in continuare, e tehnologia. Si, desigur, resursele financiare. As numi aceasta triunghiul de aur al performantei economice.


Prin anii a€™90, cand Israelul trecea printr-o criza economica serioasa, a fost creat, la nivelul Ministerului Industriilor, un post special de "chief scientist". Sa-i zicem, pe romaneste, "coordonatorul dezvoltarii stiintifice". El si cu departamentul lui aveau menirea de a lega cercetarea teoretica de laborator, de aplicatiile practice, fie ele civile sau militare. Practic, aceasta structura transforma ideile in bani. In baza acestei initiative, sute de milioane de dolari au fost investiti in cercetare, iar rezultatele obtinute au adus de zeci de ori mai mult. M-am intalnit duminica, de pilda, cu Stef Wertheimer, in varsta de 80 de ani, devenit cel mai bogat israelian prin vanzarea, cu aproape cinci miliarde de dolari, a firmei sale, Iscar.

Aceasta perspectiva despre creativitatea pusa in slujba economiei mi se pare invatatura de baza a drumului meu prin Israel, pentru ca ea e legata de ceea ce se petrece sau s-ar putea petrece si aici, acasa. La orice analiza, zona de cercetare si inventica apare mai apropiata si felului nostru de a fi si mijloacelor pe care le avem la dispozitie sau pe care le putem mobiliza. De retinut insa ca cercetarea de azi presupune fonduri serioase, de unde si nevoia unei implicari statale decise si coerente pe segmente competitive bine definite. Sincer vorbind, nu suntem nemti, nici americani - ca mentalitate - si nu cred ca am putea exporta prea curand sisteme elaborate de management. Chiar si acum insa vindem idei care aduc bani multi. Dar mai mult pentru altii. De ce nu am putea sa vindem si produse sofisticate din zona cercetarii transformate in drepturi de proprietate industriala? Resursele pe care le-am obtine s-ar multiplica si ar acoperi din plin nevoile noastre de dezvoltare.

Trebuie sa uitam imaginea unei Romanii care are ca perspectiva doar agricultura si turismul. Nu pentru ca aceste domenii nu trebuie avute in vedere. Dar ele nu sunt nici suficiente si nici atat de ofertante pe cat pareau undeva, pe la inceputul anilor a€™90.

Ca sa ajungem sa aplicam asemenea strategii insa, trebuie sa privim cu adevarat spre viitor. Noi nu facem insa acest lucru aproape niciodata. Chiar si atunci cand propunem programe si proiecte de perspectiva, actionam privind piezis in prezent, si oricum marcati, mai mereu, de problemele trecutului. O facem ca sa fie. Sa se vada. Pentru ca da bine. Sa nu se spuna ca nu am zis.

Consecinta e viata romaneasca de azi, centrata pe maruntisuri si rafuieli care la nivelul efemer al vietilor noastre par sa fi devenit vesnice. Se discuta, nervos, acelasi probleme. Intre aceiasi oameni.

Am mai scris, integrarea in UE e primul moment in care aceasta atitudine a devenit vizibila in toata pagubosenia ei. In primul an de dupa aderare s-a vorbit despre orice altceva decat despre proiectele noastre. Iar daca nu le avem nu avem ce finanta. Ne integram degeaba. Avem dreptul, spre exemplu, sa participam la elaborarea unui viitor PAC 2013 (politica agricola comuna). Stim pentru ce vrem sa ne batem? Stim care vor fi zonele noastre de interes, pe care sa le aparam? Vom afla, probabil, din ziare ca deciziile s-au luat si ca noi trebuie sa le punem in aplicare.

Sunt constient ca, in acest peisaj arid, risti daca vrei sa discuti cu adevarat despre strategiile de viitor. Risti sa ti se spuna, in mod cinic, ca pentru viitor nu a venit inca momentul. Desi, cel putin la nivelul oamenilor politici, in Romania acesta ar trebui sa fie subiectul principal. Iata de ce eu imi propun sa risc si sa lansez in lunile ce urmeaza cateva initiative legislative menite sa dinamizeze creativitatea si obtinerea de venituri din tehnologia de varf.