In ultimul sau film, „Katyn", celebrul cineast reconstituie decimarea din 1940 a armatei poloneze, careia i-a cazut victima si tatal sau. Asta il face pe Wajda primul regizor care abordeaza crimele de la Katyn.

Noaptea de Craciun petrecuta de polonezi in lagarul
rusesc este marcata printr-un discurs patriotic Faimosul cineast Andrzej Wajda a ales sa-si prezinte in premiera lungmetrajul „Katyn" in deschiderea Festivalului Filmului Polonez de la Gdynia, pe 17 septembrie, la 68 de ani de la invazia Poloniei de catre armata sovietica. „In cele peste 30 de filme pe care le-am facut", a declarat Wajda, „am incercat sa abordez cele mai importante evenimente istorice care au afectat viata polonezilor. Un episod a ramas neatins multa vreme: masacrarea, de catre sovietici, a militarilor polonezi in padurea Katyn. In orice caz, aceasta pelicula va inchide cercul filmelor pe care le-am facut despre destinul tarii mele". Politicienii si familiile victimelor au putut vedea filmul in avanpremiera, la Teatrul Mare din Varsovia, inainte sa ajunga in salile festivalului de la Gdynia. De acum citiva ani, de cind cineastul a anuntat ca vrea sa faca un film pe acest subiect, reactiile n-au intirziat sa apara, iar rusii i-au acuzat pe polonezi ca vor sa-si aminteasca doar anumite episoade din istorie. Numeroase voci s-au ridicat in Rusia, in ultima vreme, pentru a replica, inainte de lansarea filmului, ca si polonezii au comis crime de razboi, ucigind mii de prizonieri rusi in timpul razboiului dintre Polonia si Uniunea Sovietica, in 1920. Acest argument a fost reluat in cadrul show-ului TV „Russia Today", in care filmul lui Wajda a fost subiectul unor dezbateri. In orice caz, pentru polonezi filmul avea o miza enorma, din moment ce urmasii militarilor asasinati la Katyn au fost nevoiti sa-si traiasca tragedia in tacere absoluta, zeci de ani la rind. Dupa premiera de la Gdynia - unde am si vazut filmul, prin amabilitatea Institutului Polonez -, Wajda a fost intrebat, de catre niste jurnalisti rusi, de ce soldatii polonezi n-au luptat mai mult, de ce n-au opus rezistenta si s-au lasat luati prizonieri si ucisi, iar raspunsul regizorului i-a redus la tacere: „Pentru ca nici o minte civilizata nu si-ar fi putut inchipui ceea ce a urmat".

„Katyn" incepe in ziua de 17 septembrie 1939 cu ciocnirea a doua multimi de oameni venind din directii opuse: unii incearca sa fuga de Armata Rosie, iar ceilalti de Wehrmacht. In incheiere, Wajda lasa imaginile infioratoare ale chipurilor ofiterilor executati in padurea de la Katyn. E un film-mozaic in care destinele citorva familii contureaza destinele invizibile ale altor mii de familii afectate de tragedia cu numele Katyn. Pentru Wajda insa, miza nu e doar istoria Poloniei, ci si istoria propriei familii: Jakub Wajda, tatal cineastului, capitan in Regimentul 72 de infanterie al armatei poloneze, a murit, la 40 de ani, in padurea de la Katyn. Wajda a recunoscut, de altfel, ca cenzura l-a obligat sa ingroape sub tacere drama familiei: „Dupa 1989, cind am incercat sa gasesc un exemplar din ziarul publicat de nemti in timpul razboiului, cel in care aparuse lista victimelor de la Katyn, cu numele tatalui meu trecut acolo, s-a dovedit ca ziarul pur si simplu nu mai exista, o mina misterioasa avusese grija sa sustraga tocmai acele exemplare din colectia bibliotecii, adica mi-a fost refuzat momentul poate cel mai socant al vietii mele, in care sa pot citi intr-un ziar nemtesc ca tata a fost asasinat".

Wajda a insistat sa sublinieze ca multe dintre povestile personajelor sint reale. De altfel, regizorul a utilizat pina si imagini de arhiva, filmate de nemti in timpul exhumarii cadavrelor si folosite ca mijloc de propaganda, mai intii de catre nazisti si apoi de catre sovietici. Povestea se poate reduce, in ultima instanta, la citeva episoade esentiale: invazia sovietica, plecarea in lagarul rusesc a prizonierilor de razboi polonezi, lunga asteptare a familiilor ramase la Cracovia, descoperirea masacrului, reactiile rudelor si o reconstituire dramatica a executiilor.

Regizorul isi insira elementele autobiografice in diferite personaje si momente: una dintre figurile principale in film este cea a unei femei - evident, mama lui Wajda - care isi asteapta sotul chiar si dupa publicarea listei de nume cu cei executati la Katyn. Mama lui si-a pastrat speranta pina in 1950, cind a devenit evident ca Jakub Wajda nu avea sa se mai intoarca vreodata. Nu si-a revenit niciodata, stingindu-se din viata inainte sa implineasca 50 de ani. Intr-un alt episod, un tinar merge la Cracovia pentru a se inscrie la Academia de Arta, insa se loveste de o piedica: in actele de inscriere nu poate figura faptul ca tatal sau a murit la Katyn. Acesta e Wajda insusi, numai ca povestea difera: spre deosebire de viitorul cineast, tinarul din film refuza sa minta in declaratia despre moartea tatalui sau si mai apoi este omorit de rusi, dupa ce rupe un afis cu imaginea Soldatului erou sovietic.

Pentru polonezi, filmul nu poate fi decit dificil de urmarit - de altfel, la aprinderea luminilor si o buna bucata de vreme dupa iesirea din sala, ei au ramas tacuti. Insa pentru ceilalti, „Katyn" e mai degraba o dezamagire: cine vrea sa-l regaseasca pe Wajda, acel genial creator de atmosfera, va trebui sa se multumeasca cu foarte putin. Cineastul nu se da inapoi de la folosirea oricaror instrumente pentru a face filmul si mai dramatic si mai zguduitor. Wajda nu lasa nimic la voia sugestiei, totul urmeaza logica clara a ilustratiei: soldati mutilati, balti de singe, lagarul nins din Rusia si groapa comuna de la Katyn. Semnificativ e tocmai faptul ca inceputul si sfirsitul sint partile cele mai indoielnice ale filmului. In deschidere, o mama isi tiraste dupa ea fiica de 7-8 ani prin multimea de oameni care fug, fie de rusi, fie de nemti, pina in cazarma unde se afla sotul sau: imaginea copilei mutindu-si imperturbabila privirea de la un soldat mutilat la altul, intr-o curte interioara presarata cu trupuri minjite de singe, e o alegere prea fortata, dar altfel coerenta, daca regizorul ar vrea sa te traga de mineca de la inceput: vezi ca urmeaza o poveste lacrimogena. Iar scenele de final infatiseaza executiile duse la capat chiar in fata gropii comune: ultima imagine pe care o vad militarii polonezi e cea a cadavrelor compatriotilor lor zacind cu fata la pamint. Si apoi ecran negru, pret de aproape un minut, pe fondul „Recviemului" celebrului compozitor polonez Krzysztof Penderecki.

„Toata Polonia astepta filmul asta", a declarat actorul Andrzej Seweryn dupa premiera. „Povestea acestui film nu i-a dat pace lui Wajda, numai ca i-a luat mult timp sa se apuce, a asteptat sa gaseasca scenariul potrivit. Pentru el e un subiect extrem de important." Cit de important e subiectul se vede si din numele mari din echipa de filmare: scenariul e semnat de Wajda insusi, impreuna cu Andrzej Mularczyk, unul dintre cei mai renumiti scenaristi din Polonia, iar imaginea i-a fost incredintata lui Pawel Edelman, operator-sef la „Pianistul" lui Polanski.

Cineastul, in cifre si premii La virsta de 81 de ani, cineastul polonez are in spate o cariera de invidiat: 49 de lungmetraje regizate, 28 de scenarii, plus trei incursiuni in profesia de producator. In 1990, Academia Europeana de Film i-a decernat Premiul pentru intreaga cariera, zece ani mai tirziu si-a adjudecat un Oscar omolog, iar in palmares ii figureaza un BAFTA, un Urs de Aur onorific, un Palme d’Or si Leu de Aur pentru „operele complete", alaturi de multe alte distinctii. Printre cele mai cunoscute pelicule ale lui Wajda se numara „Omul de marmura", „Padurea de mesteceni", „Lady Macbeth siberiana", „Omul de fier", „Kanal" si „Danton".

Katyn: 22.000 de militari polonezi, executati dintr-un foc

Gropile comune au fost descoperite
de nemti inca din 1941 Padurea Katyn se afla in Rusia, in apropiere de Smolensk. In 1940, la ordinele lui Stalin, politia secreta NKVD a impuscat si a ingropat aproximativ 22.000 de militari polonezi, care fusesera luati prizonieri de razboi in timpul invaziei Poloniei de catre armata sovietica, venita in sprijinul nazistilor, in septembrie 1939. Soldatii germani au descoperit gropi comune la Katyn in toamna lui 1941, dind imediat vina pe rusi. La rindul lor, rusii i-au invinuit pe nemti, iar aceasta versiune a fost sprijinita de aliati, in special de Marea Britanie si de Statele Unite. In ceea ce priveste Polonia, regimul a sustinut ca respectivele crime fusesera comise de germani si a pedepsit cu sentinte grele de inchisoare pe oricine ar fi sustinut o alta versiune. De-abia in 1990, rusii, prin presedintele Mihail Gorbaciov, au inceput sa-si asume responsabilitatea pentru moartea a peste 5.000 de rezervisti din armata poloneza. In Polonia, pina la caderea comunismului, Katyn era un subiect interzis, insa padurea din Rusia a devenit simbolul masacrarii elitelor poloneze, chiar daca asasinate in masa s-au produs si in alte locuri, precum Kharkiv, in Ucraina, si Miednoie, in Rusia.

Si in prezent masacrul din cel de-Al Doilea Razboi Mondial e motiv de tensiune intre rusi si polonezi. In noiembrie 2005, procurorul rus Aleksandr Savenkov a anuntat ca a inchis cazul Katyn din lipsa de probe. Apoi, in martie 2006, guvernul polonez a fost informat ca Rusia refuza sa admita ca masacrul a fost un act de represiune politica. Mai mult, saptamina trecuta, cercetatorii polonezi de la institutul care are drept misiune alcatuirea unui raport despre masacrul de la Katyn s-au lovit de refuzul autoritatilor ruse, care nu le permit accesul la aproximativ 180 de dosare referitoare la genocid. (C.V.)

Un interviu cu Andrzej Wajda gasiti pe www.cotidianul.ro/select