Dar cine vrea sa patrunda povestea tinerei acuzate de vrajitorie trebuie sa aiba o imagine cat mai clara despre micul canton elvetian, unde muntii par uniti cu cerul iar timpul parca s-a oprit in loc.
Aici a poposit Anna Goeldi in 1765, cautandu-si de lucru ca menajera. In spritul conservarii traditiilor, atat de specific acestei zone, una din casele in care a muncit tanara femeie exista inca. Este un imobil impunator, dar elegant, cu o intrare imensa si care are zugravite pe unul din peretii exteriori blazoanele familiilor nobiliare din Glarus care a locuit-o. Aceasta casa a marcat intr-un fel destinul tragic al Annei Goeldi.
Tanara a fost angajata de Jakob Tschudi, magistrat cu o cariera politica aflata in ascensiune. Conform unei relatari existente la arhiva, Anna Goeldi era bruneta, cu ochi caprui, inalta, bine proportionata si avea pielea trandafirie. Frumoasele ei trasaturi nu au trecut neobservate de stapanul sau. Totul bine si frumos vreme de 17 ani, pana intr-o dimineata cand una din fiicele familiei Tschudi anunta ca a gasit un ac in laptele sau. Doua zile mai tarziu, alte ace sunt descoperite in paine iar banuielile se indreapta impotriva Annei, care este acuzata de practicarea vrajitoriei. Intr-o prima faza, tanara reuseste sa evite incarcerarea, fugind, dar este prinsa si predata autoritatilor din Glarus, dupa ce in ziarul local "Neue Zürcher Zeitung" este publicat, la 25 februarie 1782, un anunt care ofera o recompensa de 100 de coroane celui care reuseste s-o gaseasca.
Pe 18 iunie 1782 este arestata, "marturisind" sub tortura ca a incheiat un pact cu Diavolul, care i-a aparut sub chipul unui caine negru. Desi isi retrage marturisirea dupa incheierea torturii, Anna este condamnata la moarte. Doua saptamani mai tarziu este dusa in piata publica si decapitata.
Vrajitorie, adulter si crima
Trimiterea ei la moarte nu s-a petrecut ca in cazul altor femei, acuzate de vrajitorie, in Evul Mediu, ci in plin Iluminism. Oficial, ea a fost condamnata la moarte pentru uciderea celui de-al doilea copil al sau, la scurt dupa nastere. Se presupune ca tatal copilului era nimeni altul decat Jakob Tschudi. Pe parcursul procesului, tribunalul a dorit sa evite mentionarea acuzatiei de vrajitorie, considerata deja depasita la acea vreme. Din acelasi motiv, o parte din documentele procesului au fost distruse.
Astazi insa Walter Hauser, un ziarist local, este convins ca Anna nu a murit din cauza prejudecatilor si mentalitatilor comunitatii traditionaliste din Glarus. Dupa ce a analizat cu minutiozitate documentele existente in arhiva locala, ziaristul a ajuns la concluzia ca in spatele mortii premature a Annei Goeldi se ascunde altceva, mult mai banal. "Jakob Tschudi avea o relatie extraconjugala cu Anna Goeldi. Dupa ce a fost concediata, femeia a amenintat ca dezvaluie intreaga poveste.
Pe vremea aceea, adulterul era pedepsit de lege. Barbatul se temea ca va pierde tot daca intreaga poveste iese la iveala", spune jurnalistul Walter Hauser. Totusi, la 1782, in Glarus vrajitoria era pedepsita de lege.
Anuntul din Neue Zürcher Zeitung Ziaristul elvetian considera procesul si executia Annei o "crima judiciara". "La 1782, oamenii cu educatie nu mai credeau in vrajitorie sau chestii de genul asta (...) Anna reprezenta insa o amenintarea la adresa unor oameni puternici. Au dorit sa se descotoroseasca de ea si din acest motiv au inventat povestea cu vrajitoria. Era modalitatea legala de a o ucide", precizeaza acesta.
Fritz Schiesser, reprezentantul cantonului Glarus in Parlamentul elvetian, considera ca este timpul ca aceasta eroare a justitiei sa fie recunoscuta in mod oficial. "Toata lumea stie ca ce s-a petrecut atunci a fost o eroare enorma. Trebuie sa facem acest ultim pas si sa recunoastem oficial", a precizat Schiesser.
In ciuda acestor demersuri, reabilitarea oficiala a Annei Goeldi treneaza. "Nu cred ca oamenii de azi trebuie sa dea socoteala pentru greselile din trecut", spune un localnic din Glarus. Un argument folosit de Elvetia si cu alte ocazii.
"Am fost ultima tara din Europa care a executat o femeie pentru vrajitorie", spune cu tristete jurnalistul Walter Hauser. "Este o pata pe istoria noastra si trebuie sa facem ceva s-o stergem", adauga el. Ce ironie a sortii! Dupa executia Annei, oamenii din Glarus au incercat sa ascunda cele intamplate, temandu-se de ce va spune restul lumii. Acum, dupa 225 de ani, trista poveste a acestei femei ii bantuie din nou.