Premiera-eveniment: "Faust" de Goethe, in regia lui Silviu Purcarete, in programul Sibiu - capitala europeana 2007. Intr-o hala transformata intr-un centru pentru artele spectacolului, publicul joaca impreuna cu interpretii. La final, ovatii pentru regizor si actori. Reprezentatia va deschide Festivalul National de Teatru si a primit oferte de turneu in Germania, Rusia, Scotia, SUA.


Faust face parte dintr-un program personal al regizorului Silviu Purcarete. A montat un fragment in Franta, in cadrul unui festival de teatru de strada. La Sibiu opteaza tot pentru un spatiu neconventional, o hala unde construieste o montare de proportii hiperbolice, à la grand opéra. Un spectacol satanic construit cu gratie, cu o poezie insolenta a viciului, a uratului, a trivialitatii.


Din poemul dramatic al lui Goethe alege pactul lui Faust cu diavolul, relatia Faust - Margareta, noaptea Valpurgiei si ridicarea lui Faust la Cer. Scenariul este un libret pentru cuvant, muzica, pantomima. Publicul intra in sala pe acordurile cantecului "Hristos a inviat". Cortina se ridica dezvaluindu-ne "odaia de studiu" a lui Faust, o camera rece, austera, cu munti de hartii, ziare, carti, cu o chiuveta sordida, cu banci in care stau homunculi cu laptopuri, studentii lui Faust - fiinte care amintesc de pacientii unui azil de nebuni. Faust, macinat de frica de moarte si de teroarea batranetii, cuprins de o vitalitate monstruoasa, de o pofta vampirica de a trai, incheie pactul cu Mefisto, o creatura bizara, caricaturala, un amestec incert intre un transexual si un manechin viu.


JOC SI EROS. Pentru a se elibera de spaime, cei doi aleg nebunia jocului, in care totul este permis. Ferestrele se deschid larg, camera lui Faust se dezmembreaza si intram o data cu actorii in noaptea Valpurgiei. Sexul - matricea vietii - fara dragoste naste pasiuni pustiitoare, frizand zoofilia, sodomia, pedofilia. Scena este invadata de o lume sado-masochista, manata de instincte primare si obsesii refulate, care-si afiseaza cu impudoare o sexualitate exasperata. Asistam la o viziune apocaliptica asupra vietii si a mortii. O imagine surprinzatoare este cea a Margaretei, personaj interpretat de sapte fetite. Violarea eroinei de catre diavol, desfigurarea si uciderea copilului nascut din relatia lui Faust cu Margareta sunt ceremonialuri ale cruzimii, care dau frisoane. Purcarete face vivisectia a ceea ce este malign in fiinta umana pana la ultimele consecinte, pune sub lupa puterile diabolice care il tortureaza pe om, ii pervertesc sufletul si mintea. Regizorul creeaza un vis ludic, un spectacol oniric, atemporal, dar atat de contemporan vorbind despre visurile, cosmarurile noastre de zi cu zi. Procedee multimedia, o formatie rock care canta live, jerbe de foc, focuri de artificii sunt cateva din ingredientele acestei montari in care simti puterea Teatrului. Marea reusita a lui Silviu Purcarete este ca intr-un ansamblu wagnerian se joaca mozartian. Un recital in care Ilie Gheorghe, actor-fetis al lui Purcarete, bufon carismatic in Faust, straluceste, iar tanara actrita Ofelia Popii, un suflet pustiit in Mefisto, realizeaza o creatie de varf. Intr-un teatru de grup, interpretii (aproape 80) nu sunt semne, ci oameni in carne si oase. Jocul lor degaja finete si forta, cucerind prin mobilitate fizica si tensiune psihica. Catalizatoare sunt si decorurile lui Helmut Stürmer spatializand spectaculos, expresivitatea plastica a costumelor Liei Mantoc, sonoritatile admirabile ale muzicii lui Vasile Sirli, constructiile optice, dramatice ale lui Andu Dumitrescu - aceste elemente fac ca sabiile de mucava ale Teatrului sa taie in carne vie.


DESTIN TRAGIC. Faust si Mefisto demonizeaza lumea prin joc si Eros. O fac cu placere estetica. Libertatea lor este absoluta, pentru ca nu iubesc pe nimeni. E un mod de a-si forta absurdul vietii, de a-si provoca destinul tragic care i-a privat de dragoste. Sadismul are si un fond ontologic, e un semn al pacatului originar. In imperiul de orgii, torturi si crime, Mefisto si Faust traiesc o stare de agonie si extaz. In final, singuratatea lui Mefisto este cosmica. Lumea de dincolo nu e o insula ce salveaza de neant. Moartea si ridicarea la Cer a lui Faust reprezinta o simpla inscenare. Rolurile se inverseaza: Faust ii face semne burlesti lui Mefisto, strigandu-i "ti-am venit de hac!", pentru ca i-a luat locul devenind noul "bufon al lui Dumnezeu".Violent, emotionant si visceral, Faust este o reprezentatie antologica, un spectacol care innobileaza Sibiul - capitala culturala europeana 2007 - si care intra in suita marilor montari ale unui regizor-poet.


FIINTA UMANA
"Cele mai importante evenimente sunt durerea, moartea, iubirea. Dincolo de ele sunt exercitii de stil mai mult sau mai putin reusite. Imi plac textele supra carora timpul a lucrat. In Faust de Goethe putem gasi aproape tot repertoriul problematic al fiintei umane"
Silviu Purcarete, regizor