Electoratul, o babuta virginala

Inveliti in croiala unei celebritati fluctuante, dependenta de prestatie sau de gustul publicului, politicienii se prezinta in avalansa, in aceste zile, pe scenele vizibile ale natiunii. Simultan sau pe rand, ei se cer in toate ecranele, in toate prezidiile, cuvanteaza la toate adunarile. Cuvanteaza, cred, si singuri in privata, in timp ce, cu delicata maiestrie, pun la loc in gaici nasturii pantalonilor. De la presedintele tarii, care se pozeaza si se pupa zgomotos cu toate babele, intuind in fiecare, parca, fata de cabaret a tineretii lui portuare, pana la politicianul unei opozitii apreciate cu termometrul sondajelor, la unu la suta optiuni, toti curteaza inflacarat fiinta abstracta a alegatorului. Eu, care ma nimeresc sporadic la Bucuresti, imi imaginez Capitala ca pe o uriasa scena impanzita cu Tipatesti, Hamleti, Agamiti Dandanche, clauni si Desdemone, toti cu legitimatie de politician, asudand sa castige gratiile electoratului. Uneori ti-e mila de bietii oameni coborati din limuzine scumpe la gestica rituala a cersetoriei. Rugaciunea falsului ciung din coltul strazii, "da-mi mancati-as si mie sa-mi iau o paine", nu trebuie parafrazata prea mult. Trebuie pus doar, in locul painii, votul. Ne gasim, iata, in consistenta de aluat si mucilagiu a unei triste realitati. Politicienii sunt la mana electoratului. Mari si mici, la patru ace sau peticiti in cur, nadusesc zi si noapte intr-o panica nebuna cerand inima alegatorului, aceasta impietrita si insensibila babuta virginala in variante cu fuste sau nadragi.  

Niciodata, in scurta mea experienta de cetatean al unei democratii, n-am intalnit o mai mare avalansa de promisiuni. De demagogie. Nu conteaza cati bani sunt in vistierie, nu are importanta cat poate duce martoaga costeliva a bugetului. Daca Puterea mareste leafa invatatorilor sau a moaselor de dispensar de doua ori (promisiune pentru la anul), opozitia o mareste de patru ori. In final, luand caimacul, vine presedintele, cu o cuceritoare buna dispozitie, de mustarie toamna, si le-o mareste de zece ori. Cu un timbru special, amestecand retete din rolurile Ginei Lolobrigida in tinerete si oftaturile lui Romeo sub balconul Julietei, sunt curtati pensionarii si pensionarele. Ei sunt tinta majoritatii pupicurilor si ravaselor electorale. Tariceanu, inghiontit de Geoana, le-a marit sau le va mari pensiile. Mirciulica se simte tradat. El a fost primul amorez si nu primul ministru care s-a si cocotat in patul de vaduva al batranelor. Ba nu, zice Voiculescu, eu am avut intaiul ideea. Vine din nou Traian Basescu, cel care a pus talpi marinaresti urcarii de pensie, si graieste: am facut-o pentru binele vostru, ca incapabilii astia sa scoata banul si sa nu va amageasca. Stationeaza Tariceanu, stationeaza Geoana, urca Basescu. Nedreptatile amorului neprotejat! Mare bagaboanta mai e si electoratul asta varstnic trecut prin toate orfelinatele saraciei comuniste!


A innebunit, de cateva zile, lumea politica. Toti se agita, toti promit, toti se imbraca frumos si sunt miri dispusi sa se insoare cu urata din colt.

Un sondaj neacademic, facut de mine pe ulitele din Sangeru, arata ca electoratul e departe de toata aceasta vanzoleala si tevatura. Cade Guvernul, nu cade Guvernul, vine opozitia, se coace de-o noua coalitie care se va pupa azi, gen Alianta D.A., si se va parui maine, sunt intrebari absente din viata tusei Leana, insensibila la curtea care i se face de la Bucuresti. Ea cara in poala, inghesuite in sort, foi de dovleac, materie prima pentru tocatura necesara celor trei rate pe care le are in curte. Nea Ion din Palasesti mana parca aceeasi pereche de boi pe care o indemna spre deal cand eram eu copil. A taiat niste uscatura langa Calugareasca si-o cara acasa, lemn pentru iarna. Ce sa facem? - zice el necajit. N-am bani de lemne de la padure si mai pacalim si noi frigul cu un gatej. In dreapta si stanga mea se ridica doua case. Copiii lui Jean Gazarul sunt in Spania. Trimit bani parintilor si l-au insarcinat pe taica-sau sa angajeze mesteri. Sa cumpere materiale sa le faca vile. Ei n-au avut timp de cativa ani sa dea pe aici. Muncesc acolo, muncesc pe rupte, nu-i timp de plimbari prin Romania. Sunt tineri si pusi pe agonisit. N-au, inteleg, o viata prea usoara. Eu caut o familie sarmana de prin Moldova, cu copii multi, napastuita de inundatii. Vreau sa le ofer spre folosinta o casa. Casa in care m-am nascut si care este disponibila. Fara nici o pretentie. Casa are si un hectar de gradina si livada si inca alte cateva hectare peste rau, pe care sa le cultive asa cum vor si in folosul lor. Am dat de veste pe ici, pe colo, dar n-am primit un semnal. Poate dupa aceste randuri. Astea sunt preocuparile aici. Ale mele, ale tatei Ioana, ale carutasului Ion. Dintre noi toti, doar eu ma mai uit la televizor si inchid repede, inspaimantat de curtea care mi se face ca alegator.


Intre timp, toamna a ingalbenit gutuile, care stralucesc noaptea ca niste lampi de aur alimentate, prin fire nevazute, de luna. Luna azi-noapte era cat o caldare pe care o faceau la marginea satului tiganii corturari.

---

Despre autor: