Trenul aderarii l-am prins. Calatorim deja in Uniunea Europeana. Desigur, ar fi fost dramatic daca ratam data de 1 ianuarie 2007. Fiecare zi de intarziere ne-ar fi costat scump. Ne-a ajutat insa Dumnezeu si n-am ratat-o.

Dar incotro calatorim? Ca sa prindem un alt tren, dupa care alergam de multa vreme. Trenul dezvoltarii si bunastarii.

A trecut ceva timp de cand natia romana a inceput sa fie preocupata de acest tren. La cumpana dintre doua veacuri explozive, al XIX-lea si al XX-lea, un mare istoric roman, A.D. Xenopol, a fundamentat o mare idee. El s-a dovedit preocupat de imensul decalaj, in planul progresului economic, dintre Romania si tarile dezvoltate. In fata unei probleme atat de grave, a propus o solutie ce nu a prins viata decat rareori, de-a lungul timpului. Si numai pe termen scurt. Dar avem sanse mari, acum, in Uniunea Europeana, sa vedem inradacinata aceasta idee in economia noastra.

Scria Xenopol: in trenul rapid al timpului sa ne urcam din gara prezentului. Istoricul si-a formulat teza in plina epoca a expansiunii economice. In Vestul Europei, trenul industrializarii gonea spre viitor. Omenirea intra in secolul vitezei si tarile industrializate conduceau cursa. Xenopol nota ca: "Romania a pierdut trenul dezvoltarii economice si bunastarii". Afirmatia a trezit multe comentarii. Unii au interpretat-o gresit. I s-a atribuit lui Xenopol o atitudine pesimista fata de viitor. Mai ales ca pierderea trenului dezvoltarii economice si bunastarii echivala cu o condamnare fara drept de apel a Romaniei la inapoiere si saracie. O cercetare atenta a operei lui Xenopol duce insa la alte concluzii. Istoricul promova o idee originala. Nu credea in posibilitatea ajungerii din urma a trenului ce prinsese deja viteza. Vedea insa o alta cale. Cea a conlucrarii cu tarile dezvoltate, pentru ca si tari in dezvoltare sa fie ajutate sa urce in tren. Din mers.


Peste ani, in zona noastra, in loc de conlucrare am avut parte de confruntare. Iar ajungerea din urma a tarilor avansate avea sa devina o obsesie. Au fost multi cei ce s-au lasat obsedati de recuperarea decalajelor economice prin confruntare. Hrusciov lansase o formula romantica: "America cea iute de picior o vom ajunge si o vom intrece". Nicolae Ceausescu avea si el iluzia ajungerii din urma a tarilor dezvoltate. Si gandea ca gasise metoda: o rata ridicata a acumularii. El isi imagina ca trenul ce goneste spre viitor, in care se afla tarile avansate, poate fi prins din urma si depasit. Solutia pe care o preconiza, in cazul Romaniei, era repartizarea pentru dezvoltare, din venitul national, a cel putin 30 de procente. Dar nici absolutizarea acumularii, in care Ceausescu avea o incredere nelimitata, nici avantul fortat al maselor nu reprezentau calea cea buna. Pentru ca sfidau legile timpului si legile progresului economic.


"Nimeni nu poate sa faca tot ce vrea" - scria Xenopol. Mai ales daca incalca legile economice obiective. Istoricului ii era clar ca "un popor care vrea sa propaseasca trebuie sa patrunda insusirile lucrurilor, sa fie in armonie cu legile dezvoltarii". O astfel de lege este si aceea ca tarile avansate nu stau pe loc. Asa ca nu prin "refacerea drumului" vom prospera. Nu prin "a lua totul de la capat, din gara zero", de acolo de unde au pornit in Vest temerarii inceputurilor. Nu de la impulsionarea mastodontilor siderurgici, a industriilor energofage si mari consumatoare de materii prime. Nu pe astfel de cai vom ajunge la lichidarea decalajelor fata de tarile dezvoltate. Pentru ca am pierde inutil timpul. Si consecintele n-ar putea fi decat catastrofale.

Xenopol gandea ca intr-adevar am putea sa ne urcam in tren din mers, acolo unde a ajuns. Numai ca trenul s-a schimbat.
Alte principii, o alta optica, necunoscute pana acum, deschid drumuri largi spre viitor. Dar pe aceste drumuri se circula cu viteze diferite. Decalajele economice au devenit si mai mari decat in trecut.

A pierdut Romania trenul? L-a pierdut... dar acum poate sa-l prinda. Nu alergand in urma lui.
Si nici "refacand" drumul pe care l-au parcurs, timp de mai multe sute de ani, tarile care intra intr-o noua societate: cea informationala. Ci urcandu-ne in tren intr-o gara in care, astazi, opreste in mod obisnuit.


Niciodata, pana acum, istoricii si analistii economici n-au inteles cum ar putea Romania sa se urce in tren intr-o astfel de gara. Acum, insa, avem dezlegarea problemei. Uniunea Europeana ne poate ajuta sa invingem timpul. Intr-o cursa pe "scurtatura", parcursa cu un tren special: trenul integrarii europene.

a€¦ Deja calatorim. Suntem in trenul de Bruxelles. Trenul a plecat la timp, la 1 ianuarie 2007, mergand pe traseul scurt convenit cu Uniunea Europeana.  Avem deci sansa ca, in gara Bruxelles, sa prindem rapidul dupa care alergam de 150 de ani. In directia dezvoltarii economice si bunastarii.