Multi, din ce in ce mai multi, imi spun sa tac si sa-mi vad de "sucesul" de care ma bucura€¦ Unii se tem sincer pentru mine, pentru ca la randul lor au avut de-a face cu "sistemul" si stiu la prima mana cum e sa devii tinta acestuia. "Siste
Multi, din ce in ce mai multi, imi spun sa tac si sa-mi vad de "sucesul" de care ma bucura€¦ Unii se tem sincer pentru mine, pentru ca la randul lor au avut de-a face cu "sistemul" si stiu la prima mana cum e sa devii tinta acestuia. "Sistemul" asta insa nu e o entitate supranaturala. E facut din oameni ca mine si ca tine. Practic noi toti suntem "sistemul" pana la urma, si atunci cum sa-ti fie frica de un om ca mine si ca tine? Si de ce?! Fricaa€¦ foarte eficienta metoda de intimidare, pentru ca noi, restul, dar si ei, astia din sistem, ne lasam dominati de propriile noastre lasitati si slabiciuni. Suntem oameni cu toti pana la urma sia€¦


Telefoane cu tot felul de amenintari. Propuneri care mai de care mai "atragatoare" spre a intra in comisii si comitete care mai de care mai ministeriale si mai bine platite. "Accidente"a€¦ Promisiunea unor alte
"accidente". Dosare penale facute de unul care e dat afara din politie tocmai pentru ca "facea" dosarea€¦ Politie, procurori, judecatoria€¦ presiunea€¦ "Sfaturi prietenesti", duse la absurd, de genul: "Ia-ti mancare mereu de la alt magazin, pentru ca e simplu sa te gasim drogat pana la urma si vezi ce si unde beia€¦". Alte propuneri de a "cadea la pace"a€¦ Intamplari stranse in cativa ani de "succes", intamplari care ar fi trebuit sa ma faca sa mai tac, probabil, doar caa€¦


Stiu ca era 21 Decembrie si ca eram alaturi de Vali Sterian la Sala Palatului. O femeie cobora cu o paine in maini strigand "Paine pentru Timisoara!". Am facut pasul in strada alaturi de ea. Nu stiu ce am judecat eu cu mintea mea de 20 de ani, dar stiu ca am judecat si ca mi-am asumat pasul acela cu toate consecintele lui. Si acum cred ca la origine a fost vorba numai despre egoism in gestul meu. Cunosteam implicatiile, vedeam randurile de soldati cu armele indreptate spre noi si mai vedeam si camerele care filmau totul din spatele lor. Nu mi-a pasat de nimeni si nimic in afara de gandul ca nu ma mai pot privi in oglinda daca nu fac pasul acela dupa ce privirile mi s-au intersectat cu cele ale femeii care striga frangand painea in maini. Am mai spus de acele camere care au inregistrat totul din 21 Decembrie, dar nimic... Mai apoi femeile care ne dadeau plangand rujurile pentru a scrie pe cutiile de carton. Tocmai "se bagasera" frigidere la Adama€¦ Nu cred ca se vor gasi imaginile vreodata, pentru ca nimeni din sistem nu vrea asta. Tot ei erau si atunci, ca si acum, responsabili cu "editarea" realitatii.


O alta zi in fata Televiziunii, tot Decembrie 1989. Am auzit o rafala de arma automata grea, precum cea de TAB, si un baiat de varsta mea a cazut secerat chiar de langa umarul meu. Atunci s-a intamplata€¦ Am fugit ingrozit rupand pamantul catre Piata Dorobanti. Nu mi-a mai pasat de nimic, nu mai eram rational, nu mai judecam. Frica, groaza si fuga de acolo, atat! Nu eram nimic. Un animal dominat de o frica inspaimantatoare. Nu-mi mai asumam nimic, nu mai rationam. Numai frica ma stapanea, atat. Tot timpul cat am fugit am stiut ca trebuie sa-l iau si pe el de acolo, dar nu ma puteam opri din alergat. Cu numai o clipa inainte vorbeam amandoia€¦ Nu am fost in stare sa ma opresc si ma mai amageam la gandul ca oricum era mort si ca nu mai puteam sa-l ajut in nici un fel. 50, 100 de metri, atat am alergat sa ma pun la adaposta€¦ Am inceput sa rog oamenii sa mearga cu mine inapoi pentru a lua copilul acela de acolo. M-am intors si, ajutat de doi oameni, am luat acel trup de langa gardul Televiziunii, rugand pe cineva cu o Dacie papuc acoperita sa-l duca la spital. Un baiat inalt si slab m-a intrebat ce s-a intamplata€¦ L-am privit si dintr-o data mi-au revenit in minte toate amanuntele zilelor trecute de pe 21. I-am spus ca totul e o farsa, un aranjament, ca nimic nu-i adevarat si ca plec acasa pentru ca eram foarte obosita€¦ Mai tarziu, pe 17 Ianuarie, am scris un cantec, "Atac la persoana", si a intrat pe decalog la a doua poruncaa€¦


Ciudata e mintea omului, stranii conotatii gaseste in orice. Mai mult decat orice imi amintesc de acei zeci de metri de frica, de fuga si mi se face tare, tare rusine. Poate ca asta e doar o alta forma de nebunie, care tine de "artisticaraie", si, chiar daca ar fi asa, mai stiu ca mi-am jurat atunci sa nu mai las sa-mi fie frica. Mai teribile decat frica insasi sunt constiinta fricii si frica de a-ti fi frica pentru ca asta te face neom, anuland si ultima farama de umanitate din tine. D-aia nu tac, si nu pentru ca as fi eu vreun fel de buric sau, mai rau, vreun dement pus mereu pe harta, gratuit. Tanarul acela nu se mai poate "certa" cu nimeni pentru crezurile care-l adusesera acolo, langa gardul TVR. Imi este groaza de frica. Frica de frica si apoia€¦ mi-e rusinea€¦ mi-e jena.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.