George Washington, Winston Churchill, John Wayne, Henry Ford. Secretele fratiei au fost purtate de-a lungul veacurilor, de la zidarii medievali la nume grele de pe scena istoriei.

Desi francmasoneria zilelor noastre este una farimitata, urmarita de un trecut agitat de sciziuni si persecutii, dar si de gustul pentru secret, ea continua sa fie universala si raspindita in cele patru colturi ale lumii. Istoricul religiilor Luc Nefontaine ii patrunde tainele in urmatorul volum din noua serie Enciclopedica, „Francmasoneria. Secretele fratiei", distribuit impreuna cu ziarul Cotidianul luni, 1 octombrie.

„Totul incepe ca o poveste fara nume: nu a existat nici un tratat, nici o declaratie care sa fi prezidat nasterea francmasoneriei, pe care francmasonii au invaluit-o intotdeauna in mister, la fel ca si detractorii lor", incepe primul capitol al cartii. Volumul porneste, de altfel, de la miturile si legendele nascute in jurul originii organizatiei si dedica 160 de pagini istoriei si organizarii lojilor de-a lungul istoriei.

Unii autori leaga originile masoneriei moderne, nascuta in secolul al XVIII-lea, de corporatiile medievale ale constructorilor - asa-numita „masonerie operativa". Minuitorii mistriei, echerului si ai compasului, catolici ferventi, ar fi fost cei care ar fi intemeiat-o, in secolul al XIV-lea, in Anglia si in Scotia. Capitolul se opreste si asupra organizarii francmasoneriei medievale. Miezul erau „lojile" din preajma santierului, unde masonii, obligatoriu catolici si pusi in slujba regelui si ai Bisericii, isi treceau secretele meseriei mai departe, sub autoritatea unui maestru mason (zidar).

Lucrurile se schimba din secolul al XVII-lea, continua Luc Nefontaine, cind lojile englezesti incep sa primeasca membri care nu sint de meserie, desprinsi din sinul burgheziei. Oameni de bine si oameni ai legii, clerici, persoane drept cugetatoare si ginditori sint admisi la reuniunilor masonilor, in cautarea unei noi spiritualitati si dezbateri a ideilor. Astfel, inceputul secolului al XVIII-lea aduce prin englezi noua masonerie, numita „speculativa", care nu pierde insa legaturile cu vechii operativi. Uneltele lor, echerul si compasul, ciocanul si dalta, devin simboluri menite sa modeleze constiinta noilor masoni. In 1717 apare Marea Loja din Londra, grupare de loji cu „un mare maestru" in frunte. Sint puse pe foaie noile „constitutii", masoneria devenind „centru al uniunii si mijlocul legarii unei adevarate prietenii intre persoane care, altfel, ar fi ramas la o distanta vesnica", iar Dumnezeu, „Marele Arhitect al Universului". Nici „fratii" francezi nu stau deoparte, dospind Marea Loja a Frantei, in 1738, care isi gaseste rivalul si sciziunea 35 de ani mai tirziu, in Marele Orient al Frantei. Mai mult decit atit, entuziasumul raspindeste crezul in colonii, in vechea Europa si chiar in Turcia, China, Argentina si in Brazilia.

Fratia contagiaza nume de seama din toate domeniile: scriitori, printre care Voltaire, Oscar Wilde sau Goethe, compozitori, precum Mozart si Beethoven, industriasi precum Henry Ford, demnitari de talia lui Theodore Roosevelt, George Washington sau Winston Churchill, si revolutionari precum Simon Bolivar si Giuseppe Garibaldi.

Inca de la nasterea sa, francmasoneria moderna imbraca straie de societate initiatica. Membrii lojilor trebuie alesi, acceptati si initiati printr-un ritual elaborat si mustind de semnificatii. Deschiderea francmasona vine in secolul al XIX-lea, „era tuturor sciziunilor", in Franta. Se rup legaturile cu religia, sint imbratisate gindirea libera si laicitatea si izbucneste ceea ce s-a numit „cearta Marelui Arhitect al Universului". Constitutiile Marelui Orient al Frantei inlatura obligatia membrilor de a crede in Dumnezeu, provocind ruptura de Marea Loja Unita a Angliei, unde francmasonieria si religia faceau casa buna. Fratele imparatului Napoleon, Joseph, este pus in fruntea Marelui Orient al Frantei in 1805, deputatii, senatorii si ministrii sint masoni. Francmasoneria imprumuta vesmintele unei puternice organizatii politice ce se identifica aproape cu Statul. „Francmasoneria este Republica sub acoperire. Republica este francmasoneria pe fata?", se intreba fratele Gadaud, ministru al Comertului, in 1894.

Paginile lui Luc Nefontaine vorbesc si despre asocierea complotului masonic cu cel evreiesc, dar si despre antimasonismul catolic de-a lungul secolului al XIX-lea, incurajat de condamnarile repetate ale papilor care denunta „ateismul, secretul si clandestinitatea, caracterul revolutionar si imoral al lojilor masonice". Ultimul capitol se agata de persecutia masonilor de catre toate regimurile totalitare ale secolului trecut. In plus, sint si azi unele tari ce prigonesc asociatiile masonice, adesea tari musulmane precum Iranul, Irakul, Siria, Tunisia si Algeria.

Aflati mai multe despre Colectia ENCICLOPEDICA Vizitati site-ul oficial al Marelui Orient al Frantei, pe www.cotidianul.ro/select