Fotbalul este o afacere, aceasta este propozitia cel mai des rostita de actualii patroni din fotbalul romanesc. Partial este adevarat, dar, ca orice afacere facuta cu statul, si aceasta afacere are o parte intunecata. Statul este implicat in aceasta poveste pentru ca pana in 1989, cluburile erau ale „poporului“. Putini afaceristi au fondat propriile grupari, luand-o de la zero, majoritatea au preferat sa inhate la pachet istorii intregi, cu tot cu suporteri. Modul in care au fost preluate echipele ridica si acum semne de intrebare. Schema a fost simpla. Potenti oameni de afaceri au inceput sa crediteze cate o echipa, platind salariile angajatilor, asigurand cantonamente si turnee, si dupa un an s-au doi s-au ridicat, normal se poate spune, cu pretentii. La umbra legislatiei, extrem de permisiva, acestia au constituit asociatii non-profit, transformate ulterior in societati pe actiuni.