In aceeasi seara, la trei cinematografe bucurestene unde rula „4 luni, 3 saptamini si 2 zile", publicul venit sa vada mult premiatul film a reactionat diferit: unii au ris, au iesit din sala, iar altii au ramas nemiscati pe scaune pina la sfirsit.

Marti seara, in fata cinematografului „Studio" din Bucuresti se adunase multa lume sa vada „filmu’ lu’ Mungiu". De la oameni de virsta a treia pina la grupuri galagioase, care venisera la film „daca tot a luat Cannes-u’", si tineri trendy, cu totii aveau asteptari de la mult discutata pelicula. Fie ca aflasera din presa, de la televizor, fie ca parintii sau prietenii le recomandasera filmul, „4, 3, 2" trebuia vazut.

Sala era aproape plina, doar citeva locuri neocupate si, imbucurator, doar vreo doua pungi de chipsuri. In prima parte a filmului, buna dispozitie generala, pentru ca lumea se amuza urmarind dialogurile. Surpriza a venit abia cind, intr-unul dintre momentele cele mai dramatice ale filmului, cind era chiar greu sa-ti pastrezi cinismul si singele rece, mai precis la scena avortului, unii continuau sa rida, ba chiar copios. Iar doi tineri din fata schimbau priviri tandre, mingiieri si saruturi. La fel s-a intimplat si in cazul prim-planului cu fetusul, pe care destui din sala l-au gasit foarte amuzant. Dar in afara de cazurile acestea exceptionale, atmosfera de la „Studio" era destul de tensionata: in momentele-cheie unii isi puneau mina la ochi, altii stringeau bratele scaunului sau, pur si simplu, priveau nemiscati ecranul. Filmul s-a terminat, lumea s-a grabit sa iasa din cinema, sa discute despre experienta. „Doamna, eu nu inteleg de ce-a luat Cannes-u’, ca mie mi s-a facut rau", ii marturiseste o doamna la vreo treizeci de ani prietenei sale. O reactie asemanatoare au avut si citiva tineri care, la iesire, rideau incurcati: „Am zis io ca nu mai vin la filme d-astea". Grupul exuberant isi continua „mistourile", multi au plecat fara sa spuna un cuvint, altii s-au oprit la o tigara. „Un film realist, chiar foarte realist si extrem de bine facut", era de parere un domn mai in virsta. „Dar cu totii stim ca taxa era de 5.000, nu de 3.000. Si ai vazut ca tinerii rideau, ei n-au trecut prin asta, nu inteleg ei", completeaza cineva.

In aceeasi seara, cei aproape treizeci de spectatori de la cinematograful Scala au urmarit filmul lui Mungiu cu rasuflarea aproape taiata. Daca, la inceput, mai puteai auzi in sala fosnet de ambalaje si fisiitul sticlelor de suc, pe masura ce tensiunea filmului crestea, tinerii - pentru ca cei mai multi spectatori, cu accesorii colorate si infatisare „alternativa", pareau studenti - au lasat orice alta preocupare in afara de pelicula. Tacerea spectatorilor s-a spart, totusi, in mai multe rinduri, la citeva scene ceva mai socante: de exemplu, cind „dom’ Bebe" (interpretat de Vlad Ivanov) ii introduce sonda pentru avort Gabitei, sala a vuit de exclamatii de oripilare. Cind acelasi personaj isi iese din pepeni si tipa la Otilia (Anamaria Marinca), sala izbucneste in ris, iar scenele in care cele doua eroine sint filmate fara lenjerie intima au fost primite cu dezaprobare, printre murmure distingindu-se remarca „Nu era neaparata nevoie de atita realism incit sa le vedem pe actrite fara chiloti si neepilate, ca pe vremea lui Ceasca, cica". Sfirsitul a fost, totusi, stropit cu lacrimile celor mai sensibili, iar unele spectatoare nici nu se mai indurau sa paraseasca sala.

Tot marti seara, dar de la ora 22.00, sala de la Movieplex Plaza era pe jumatate plina: atit publicul constant al cinematografului, cit si oameni mai in virsta, veniti mai mult sau mai putin „din curiozitate". Iar din putinii oameni, multi au iesit din sala in timpul filmului sau, daca nu, macar si-au acoperit ochii. Dintre cei care au rezistat pina la sfirsitul filmului, multi au izbucnit in ris la final, iar o doamna si-a facut cruce, exclamind socata „Doamne, iarta-ma!".

Doar „Garcea" l-a depasit pe Mungiu Cu 10.611 spectatori in weekend, filmul „4 luni, 3 saptamini si 2 zile" si-a asigurat locul doi in box office-ul romanesc, fiind depasit doar de „Ora de virf 3", dar care a avut mai putini spectatori, conform Agentiei Champions, stire preluata de NewsIn. In afara de „Garcea si oltenii", lansat in 2002, filmul lui Mungiu a avut la premiera incasari mai mari decit orice alta productie autohtona.

Ce lungmetraj are in pregatire HBO aflati pe www.cotidianul.ro/select