EXCLUSIV. La citeva zile dupa ce sergentul-major Aurel Marcu a fost ucis, iar alti patru camarazi de-ai sai raniti in Afganistan, Cotidianul a fost alaturi de soldatii din acelasi batalion intr-o misiune de patrulare. Militarii romani cad victime nu doar talibanilor, ci si TAB-urilor depasite, a caror podea nu rezista la exploziile dispozitivelor artizanale

„Mi s-au scos foarte multe schije din brat si din torace" Locotenentul Nicolae Grigore, din Batalionul 33 Vinatori de Munte Posada, a fost ranit in Afganistan pe 6 septembrie, cind TAB-ul in care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.

Lt. Grigore a trecut la citiva
centimetri de moarte Povesteste-mi, te rog, ce s-a intimplat pe 6 septembrie, cind ati plecat in misiune. In ziua aceea executam o patrula antimortier in jurul unei baze inaintate a fortelor romane. Eram aproape de finalul acestei patrule. Am primit prin statie ordin sa ma duc sa iau sanitarul din baza si sa ma deplasez cit mai repede intr-un anumit loc, pentru a salva o patrula americana care fusese implicata intr-un incident. Pe scurt, am ajuns in baza, am luat sanitarul, mi-am pregatit oamenii pentru urmatoarea misiune, am format coloana, ne-am deplasat spre urmatorul loc. Cind am trecut de un sat, am lovit un dispozitiv exploziv improvizat, care ne-a imobilizat TAB-ul. Ajutorul meu si cu mine, cit am fost constient, am fost in stare sa ducem pina la capat procedurile pe care le avem in caz ca se intimpla asa ceva. Oamenii nu s-au panicat, au asigurat zona, au evacuat ranitii si mortul, au facut toate procedurile pe care stiau ca trebuie sa le faca in aceste cazuri si totul s-a desfasurat ca si cind acest incident nu s-a intimplat.

Ti-ai putut ajuta oamenii desi erai ranit?

Sint comandant de pluton si este responsabilitatea mea sa imi conduc plutonul in toate conditiile: si atunci cind este bine, si atunci cind avem probleme.

Practic, ce ti s-a intimplat? Ce ai patit in incident?

Eu eram linga sofer. Totul s-a intimplat foarte repede, TAB-ul a fost imobilizat complet intr-o fractiune de secunda. Nu am mai putut sa il punem in miscare dupa aceea. Pe mine schijele m-au lovit pe partea stinga, am fost si ars, dar nu mi-am pierdut cunostinta. Am fost ajutat de un coleg care mi-a deschis usa si am reusit sa ies din transportor pentru a-mi conduce celelalte subunitati pe care le aveam in cadrul patrulei, cit am mai putut, in starea in care ma aflam.

Ce diagnostic ti-au pus medicii?

Mi s-au scos foarte multe schije din brat si din torace, nu stiu exact diagnosticul pe care mi l-au pus, stiu doar ca am suferit doua operatii care au decurs foarte bine si acum incep sa imi revin. Sint zguduit, oasele mi s-au deplasat, am avut o dislocare de umar.

Ce stii despre colegul tau care a fost ranit si transportat in Germania?

N-as putea sa dau date exacte despre starea lui, insa pot sa spun ca, atunci cind a plecat de aici, era stabil si era mai bine. Era putin agitat, dar am vorbit cu el si s-a calmat, a fost dus in Germania si speram sa se faca bine. A fost mai grav ranit decit mine, pentru ca el a avut schije si in git, in partea glandei tiroide, iar in cazul lui operatia a durat si mai mult.

Cit ti-au zis medicii ca va dura recuperarea?

Nu stiu nimic, nu mi-au zis cit, deocamdata. Oricum, nu conteaza cit va dura recuperarea… eu chiar am solicitat sa nu fiu dus in Germania. Vreau sa ma intorc in baza, sa imi continuu activitatea, chiar daca nu o sa imi revin prea curind, vreau sa ma intorc sa imi sustin moral plutonul si toate celelalte unitati. Bratul nu pot sa il folosesc deocamdata, insa pot sa imi misc degetele. Inca ma resimt dupa explozie, dar cu timpul o sa ma simt mai bine. Psihic… timpul cred ca va repara mai multe in psihicul nostru.

Cind ai venit in Afganistan si cind ar urma sa pleci?

Am venit la sfirsitul lui iunie si ar trebui sa plec la sfirsitul lui decembrie, inceputul lui ianuarie.

Esti casatorit?

Da, si am si o fetita care tocmai a implinit sapte luni zilele trecute.

Ai fost la un pas de moarte. Ce crezi ca te-a ajutat, ce a facut sa nu ai soarta colegului tau care a fost omorit?

Nu stiu. Probabil putin noroc. Aici nu a tinut nimic de profesionalism. Sublocotenentul post-mortem a condus TAB-ul cum trebuie, exact prin locurile in care trebuia sa il conduca, a respectat perfect procedurile standard in astfel de zone, totul a fost provocat de aceasta lupta incorecta. Totul a fost pur si simplu noroc. Distanta dintre noi era de 30 de centimetri. Probabil asa a fost sa fie, nu am o explicatie.

Ce ai sa faci cind ai sa ajungi acasa?

Sint militar din nastere, as putea sa spun, ca am facut si liceul militar si chiar si acum urmez unele cursuri. Sint parasutist la Batalionul 60, o sa incep sa sar din nou… Sper sa ma refac complet ca sa imi continuu activitatea pe care o aveam inainte de acest incident.

Ce ti-ai dori in momentul asta?

Acum nu imi doresc decit sa fiu linga sotia mea si sa imi imbratisez fetita. Stiu ca acest lucru nu este posibil… Imi doresc sa ma intorc in baza si sa imi sprijin oamenii. Am vorbit cu familia dupa incident. Au fost speriati, pentru ca au fost informati de comandantul meu. A fost si un psiholog al unitatii sa ii vada. Nu li s-a spus chiar absolut totul, ca sa nu se sperie si mai mult. Florin Ghioca (Zabul, Afganistan)

Misiune ucigasa Batalionul 33 Vinatori de Munte (478 de militari) se afla la Qalat, in provincia Zabul, din iulie 2007, sub mandat NATO, in operatiunile ISAF. Militarii romani au misiuni de patrulare, controlul traficului, escorta convoaielor, sprijin umanitar pentru populatie, asistenta medicala. In 6 septembrie, un TAB romanesc a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat, in timpul unei misiuni de interventie. Sergentul-major Aurel Marcu a murit in urma acestui incident, alti patru militari, printre care si comandantul plutonului, lt. Nicolae Grigore, au fost raniti. Grigore a fost operat la umarul sting, in Kandahar; a fost externat citeva zile mai tirziu si s-a intors in baza militara din Qalat. Colegul sau, fruntasul Alex Octavian Zafiu, operat la spitalul american din Germania, se va intoarce acasa vineri sau simbata. El a avut plagi profunde la git si fracturi la degetele de la miini si de la picioare. Va fi examinat la Spitalul Militar din Bucuresti si medicii vor decide daca mai are sau nu nevoie de ingrijiri suplimentare. (F.G., S.M.)

„Daca nu erau rablele astea, cine stie, poate mai avea o sansa" Camarazii sublocotenentului Aurel Marcu, ucis in Afganistan, maninca intr-un cort, au dus „la butoaie", dar cel mai mult ii sperie vulnerabilitatea TAB-urilor cu care se deplaseaza in misiuni.

11 septembrie, orasul Qalat, provincia Zabul, Afganistan. La mai putin de o saptamina dupa moartea sergentului-major Aurel Marcu si ranirea altor patru militari romani, in timpul unei patrulari prin zona, un pluton din cadrul aceluiasi Batalion 33 Vinatori de Munte Posada se pregateste pentru o misiune aproape identica. De aceasta data, in convoi se afla si sase jurnalisti din Italia, Estonia, Germania, precum si corespondentul Cotidianului din Romania. Seful convoiului ii roaga pe ziaristi sa nu coboare sub nici o forma din vehicul, indiferent daca talibanii ataca masinile, daca se produce o ambuscada sau daca este gasit un dispozitiv exploziv improvizat. Dupa instructaj, se trece la impartirea jurnalistilor in vehicule. „Cine vrea sa vina in TAB?", striga unul dintre militari. La vederea harabaii pe patru roti, toti ziaristii dau din umeri si aleg sa se suie in Humvee-urile aflate in mijlocul coloanei deja formate. „N-as vedea nimic din masina aia", spune unul dintre jurnalistii germani.

Coloana porneste cu zgomot mare si mult fum negru, inecacios, de la TAB-uri. Pe drum, militarii romani isi transmit unii altora tot ceea ce vad suspect pe drum. „La «ora 11» avem doi oameni, la 300 de metri. Unul dintre ei s-a lasat in jos", se aude in statie. „Receptionat", zice copilotul, iar toata lumea e atenta la cei doi, pina cind sint depasiti de coloana. Scenariul se repeta de fiecare data cind pe marginea drumului apar case, camile, ciobani, capre sau bolovani „dubiosi", care ar putea ascunde explozibili artizanali. Sistemul insa aduce a telefonul fara fir: masina din fata nu poate comunica decit cu o parte din restul coloanei, care se chinuieste sa transmita informatia mai departe, la TAB-urile unde comunicatiile nu merg la fel de „prompt".

Citeste si:

Curios, ziaristul german intreaba cum sint detectate minele ca patrula sa nu treaca peste un dispozitiv exploziv. Militarul roman din TAB il roaga, incurcat, pe corespondentul Cotidianului: „Traduceti-i dumneavoastra, ca eu nu ma descurc foarte bine cu engleza". (Ulterior, unul dintre oficialii NATO avea sa ne spuna ca evita, de obicei, sa duca ziaristii straini la militarii romani, pentru ca acestia nu prea vorbesc engleza.) „Nu avem aparate sa le detectam", explica militarul roman. „Ne orientam si noi dupa cum se prezinta solul: daca terenul este afinat sau daca vedem denivelari suspecte, incercam sa le ocolim. Sau mergem pe portiuni mai batatorite de drum, unde le e mai greu sa sape si sa planteze mine". Pe masura ce i se traduce, ziaristul german se schimba la fata. „Dar nici macar un detector de metale nu aveti?", holbeaza el ochii. „Nu, de-alea au numai olandezii, daca nu ma insel, nici macar americanii nu au", vine raspunsul ca un trasnet.

In realitate, asa cum am putut constata in cursul unei misiuni desfasurate alaturi de militarii americani, acestia ies in patrulare cu un harnasament intreg de aparate performante cu ajutorul carora sint detectati explozibilii. In schimb, romanii merg practic la noroc.

La scurta vreme, in comunicatiile militarilor intervine copilotul ultimului Humvee: „Stati putin, opriti-va, ca nu mai vad ultimul TAB! A ramas prea mult in urma!". Coloana opreste si il asteapta pe intirziat, desi aceasta manevra este foarte riscanta pentru ca transforma tot convoiul in tinta fixa. Noroc ca jurnalistii straini nu inteleg ce se intimpla.

Inainte de plecarea in misiune, mecanicii TAB-ului se plingeau ca „masinile astea mai mult stau in reparatii decit pe drum". Tocmai sudau pentru a doua oara o usa la un TAB, care se rupsese din balamale. „Cum va descurcati cu ele?", fusese intrebat unul dintre ei. „Deh, mai cirpim si noi pe unde e nevoie, dar mult nu cred ca o sa mai mearga draciile astea", raspunsese unul dintre oamenii care asuda pe linga fiarele ruginite ale unui vehicul.

Asa arata „dormitorul" militarilor romani Dusurile se fac la butoi, cu apa incalzita de soare Ajungem la baza romaneasca situata intr-o zona din „linia intii" a frontului, unde adesea se desfasoara lupte. Aici, in citeva corturi prafuite, romanii au conditii mult mai grele decit camarazii lor care se bucura de siguranta si confortul bazelor NATO din Kandahar sau Kabul. Cind vad un ziarist roman, incep sa se plinga: „Uitati-va ce dusuri avem", „Uitati-va in ce conditii mincam!". „Dusurile" sint de fapt doua butoaie, la care au fost adaugate robinete sa curga apa incalzita la soare. Mirosul este insuportabil, iar mustele isi fac de cap in roiuri peste apa baltita sub grilajul de lemn. „Sala de mese" este intr-un cort, unde praful de pe jos este gros de citeva degete. Cele doua frigidere fac fata cu greu. Apa nu s-a racit si soldatii o beau mai mult calda. „Spuneti-le la Bucuresti ca nu avem vesti din tara, nu avem un televizor, sa mai vedem si noi ce se intimpla…", spun militarii. Unul ne arata locul in care a fost cortul-dormitor: „Aici a cazut o racheta care a distrus tot cortul. Noroc ca eram cu totii la masa, ca ar fi fost jale!". „Sa vina domnul Melescanu sa vada in ce conditii stam, ce masini vechi avem si cit de prost merg transmisiunile! Eu, unul, am sa renunt la contractul cu Armata cind ma intorc! Pentru 71 de dolari, cit ne dau pe zi, nu merita…", mai adauga militarul. Cei 10-12 soldati adunati in jurul nostru se bucura si chiuie in momentul in care filmam si fotografiem „dusurile". Desigur, conditiile de front nu sint dintre cele mai bune. Baza similara a trupelor olandeze insa este construita din beton si ofera un grad de confort incomparabil mai ridicat.

La intoarcere, acelasi drum de aproape 20 de kilometri. Dupa mai bine de o ora ajungem inapoi in baza din Qalat, unde conditiile sint mai bune. Exista o sala de mese, cu mincare chiar foarte buna, insa de toate acestea se ocupa partea americana. Exista chiar si o micuta capela, unde slujeste un preot militar roman. Inauntru, o luminare si o fotografie a sergentului-major Aurel Marcu, ucis in urma cu citeva zile. „Daca nu aveam rablele astea, cine stie, poate mai avea o sansa", spune unul dintre soldati, care ne trage intr-o parte si adauga: „Mai bine ca nu v-ati suit in TAB-uri, ca alea sint foarte vulnerabile in partea de dedesubt. Rezista bine la focuri de arma si chiar la rachete, insa daca dau peste o mina…".

Scurta vizita facuta la Qalat a coincis cu comemorarea militarului american omorit in aceeasi zi cu sublocotenentul post-mortem Aurel Marcu. Colegii celui ucis erau aliniati, cu miinile la spate, pe loc repaus, iar cei mai multi dintre ei nu-si puteau stapini lacrimile. In acea zi tragica, romanii plecasera sa ii salveze pe americani, victime ale unei mine, insa au avut aceeasi soarta, pierzind unul dintre camarazi chiar la doi kilometri de locul in care aliatii lor trecusera peste un dispozitiv exploziv improvizat.

Ceremonialul a coincis si cu 11 septembrie, o zi neagra pentru americani, a caror prezenta in Afganistan a pornit tocmai de la atentatele asupra Turnurilor Gemene de la 11 septembrie 2001. Acum, dupa 6 ani de razboi, atacurile talibanilor se inmultesc pe zi ce trece. La plecarea din Qalat, cei sase jurnalisti s-au suit in acelasi elicopter Black Hawk asupra caruia, la sosire, sase insurgenti deschisesera focul de la sol. (Florin Ghioca Zabul, Afganistan)

Detalii despre misiunea NATO in Afganistan, pe www.cotidianul.ro Detalii despre TAB-urile Piranha III C ale firmei Mowag cititi pe www.cotidianul.ro/select Armata recunoaste ca are TAB-uri depasite TAB-urile romanesti au un blindaj bun doar in partile laterale, podeaua transportorului fiind vulnerabila.

TAB-urile rezista atacurilor venite de sus
si din parti sau tirului de artilerie Armata romana cumpara TAB-uri noi pentru ca actualele transportoare din dotare sint depasite. „Daca s-ar fi aflat intr-un TAB mai nou, poate ca Aurel Marcu ar fi avut o sansa mai mare. Armata va cumpara 600 de transportoare blindate Piranha de la o firma din Elvetia. 31 au fost deja achitate (37,6 milioane euro) si urmeaza sa ajunga in tara pina la sfirsitul acestui an. Anul viitor, acestea vor ajunge in Afganistan si vor inlocui TAB-urile romanesti", declara pentru Cotidianul ministrul Apararii, Teodor Melescanu, in urma cu o saptamina. Seful Statului Major al Fortelor Terestre, gen.-lt. Teodor Frunzetti, a precizat ca armata are doua tipuri de TAB-uri in Afganistan. „Avem TAB 77 si TAB 79, fabricate in anii ’80. Blindajul de sub aceste TAB-uri nu este la fel de bun ca al celor noi, de ultima generatie", a declarat Frunzetti. Surse din Armata au declarat ca TAB-urile romanesti se strica mai des in Irak si in Afganistan pentru ca n-au fost facute pentru temperaturile din desert. Uneori ramin in drum, asteptind sa vina o echipa de interventie sa repare vehiculul care nu mai porneste. Dotarea trupelor romane nu este mai slaba decit a aliatilor, sustine purtatorul de cuvint al MAp, Andreea Dumitru, ci, in privinta blindajului si a armamentului montat pe TAB-uri, Romania este la acelasi nivel cu statele participante la misiunile internationale. Desi tehnica este, intr-adevar, veche de peste 25 de ani, epuizata moral si uneori fizic, in special in ce priveste viteza de deplasare, TAB-urile asigura protectia si securitatea militarilor romani. „Blindatele noastre asigura o protectie chiar mai buna decit a unor state. Militarii pot sa detoneze din timp explozibilii declansati electronic daca ii detecteaza. Problema este cu proiectilele vechi, de genul celui care a provocat ultimul incident din Afganistan, care se declanseaza la contact, nu electronic, si nu se pot depista. „Militarii nostri au si comunicatii noi, prin satelit, iar unde nu exista aceste dotari, aliatii, in special SUA, ne-au ajutat", spune oficialul MAp. (Simona Maties, Oana Popescu)

CITESTE SI: Summit NATO peste cadavre, un comentariu de Oana Popescu "Armata romana se da mare in fata aliatilor, luptind cu furci si topoare in razboiul secolului XXI." DIN ARHIVA COTIDIANUL: Afganistan: banii din droguri au invins fortele NATO Biliard si maseuze in tabara NATO din Kandahar Militarul roman operat in Afganistan, in stare grava