Ion Cristoiu va lansa in curand "Lumea vazuta de un roman rupt in fund-volumul 2". Jurnalul National va prezinta in premiera un fragment din acest volum.   Umbland prin Mos­co­va lui Le­o­nid Ilici Brejnev, m-a frapat un ama­nunt: la toa­le­te­le in­sti­tu­ti­i­lor publice, hartia igienica nu se gasea sub forma obis­nu­i­ta, de sul, ci in gramajoare de zeci de bu­ca­te­le, nu mai mari decat un pachet de tigari. Surprinsa in toate locurile unde, potrivit zicalei, pana si im­pa­ra­tul se duce pe jos, ciu­da­te­nia m-a descumpanit nitel. De ce e hartia igienica asa, macelarita, si nu sub forma-i traditionala, tipica nu numai tarilor din Vest, unde abia se tine pe picioare, vorba propagandei comuniste, gloaba muribunda a capitalismului, dar si celor din Est, unde zburda manzul socialist? Din ce stiam eu despre Rusia, o asemenea inclinatie spre transformarea in dreptunghiulete a ceva care exista, prin insasi esenta sa, sub forma de sul, nu apartinea nici traditiei pra­vos­lav­nice, nici marii culturi ruse, care a dat lumii pe Tolstoi si pe Cehov. Nu-mi aminteam cu nici un chip sa fi citit vreo invatatura in acest sens in nemuritoarele opere ale lui Marx, Engels si Lenin. Dand curs curiozitatii mele, care a gasit la un moment dat cutezanta de a lua expresia unei intrebari, gazdele mi-au explicat, extrem de amabile, despre ce-i vorba. Prin locurile pe unde ma dusesera nu atat pasii, cat nevoile, intalnisem, fara sa-mi dau seama, compromisul fatal, deznadajduit, dintre tendintele expansioniste ale sufletului ru­sesc si exigentele crancenei batalii impotriva risipei. Impartasind aspiratia ruseasca spre enorm, (vezi Tunul tar, Clopotul tar), cetateanul sovietic simte instinctiv nevoia sa traga dintr-un sul o suprafata cat mai mare de hartie igienica. Daca se poate, ceva de proportiile unei republici unionale. Se contura astfel un pericol mortal. Cel al epuizarii rapide a hartiei igienice, dar si a hartiei in gene­ral. Hartia se face din lemnul p­a­durilor. Daca nu se luau masuri ur­gente, se puteau epuiza si pa­durile. Alarmate, autoritatile s-au precipitat in cautarea unei solutii. Si au gasit-o pana la urma. Nici nu se putea altfel. N-a dat lumii Rusia pe celebrii savanti si inventatori Lomonosov si Pavlov? La toate toaletele, hartia igienica se ofera partii anatomice binecunoscute nu sub forma de sul, ci sub forma de bucatele. Nestavilita pornire a rusului catre su­pra­fete cat mai mari e contracarata astfel in chip subtil, dar deosebit de eficient. Daca ar avea la in­demana un sul, rusul ar trage din el vreun ki­lo­metru de hartie. Confruntat insa cu zeci de bucatele, el trebuie sa se multumeasca doar cu vreo suta de metri.   NIMIC NOU. De la vizitele me­le anterioare au trecut multi ani. Rusia a suferit - potrivit analistilor - transformari din temelii. Are acum parlamentari si presedinte alesi prin vot liber. Are presa independenta. Are marfuri occidentale. Solutia hartiei igienice ma­ce­la­rite a ramas insa neclintita. Fai­mo­sul produs - unul dintre cele mai cunoscute de pe glob - se gaseste tot sub forma de zeci de bucatele de marimea unui pachet de tigari. Desi au ajuns pana acolo incat sa deschida lumii arhivele KGB, rusii n-au avut curajul sa foloseasca traditionalul sul. De acest lucru aveam sa-mi dau seama pe parcursul dramaticei experiente traite la Centrul de Presa al Ministerului de Externe al Rusiei, cu prilejul vizitei din 1996. Chiar din hol, Centrul, la care poposisem venind direct de la aeroport, mi-a lasat impresia de ceva cunoscut: aerul de tara din fostul lagar socialist! Un aer pe care-l intalnisem pana si in Un­ga­ria, despre care se spune ca a ajuns deja in capitalismul multilateral dezvoltat. Il in­talnisem chiar si in partea de Est a Germaniei. E ceva greu de definit. Ceva adanc intrat in cladiri, in trotuare, in oameni si in gesturi, ba chiar si in stra­lu­cirea soarelui de vara. Ca mirosul de tutun din hainele unui fumator inrait. Calatorul din Vest nu-l simte, pentru ca n-a avut de-a face cu el niciodata. Il simte insa - si inca in chip izbitor - ca­la­to­rul din Est. Ii e mai mult decat fami­liar. Ii e propriu. S-a nascut si a crescut respirandu-l! Pana ne-au venit legitimatiile de acces la Conferinta de presa a trebuit sa stam in hol. Un hangar urias, caruia fotoliile adanci, din Occident, pierdute in imensitatea cu stalpi de beton, ii sporeau pustietatea. Intreaga harabaraie pri­mea lumina de la un singur bec. Constienta ca trebuie sa tina locul altor douazeci, galma de sticla din tavan se inrosise, foc si para, de atata sfortare. Nu reusea mare lucru. E drept, la intrare nu mai erau faimosii militieni in faimoasele lor uniforme butucanoase. Le luasera locul niste vlajgani bine­cu­vantati cu instrumente ultra­mo­der­­ne de comunicare. Privirile si gesturile lor erau insa la fel de col­tu­roa­se ca si cele ale militienilor de pe vremuri. N-apucasem in avion sa ajung acolo unde ma impingea o nevoie stringenta. M-am ridicat si am pornit-o in ca­u­ta­rea binecunoscutului semn international. Marturiseam, cu intreaga-mi fi­in­ta, mai mult decat evident, mar­tu­ri­seam izbitor, acea disperare, uni­ca in felul ei, re­cog­nos­cibila, ime­diat, chiar si in spa­tiul cosmic, a omului care abia se mai tine. La garderoba adasta o cetateanca tipica Rusiei eterne: nici tanara, nici batrana, nici urata, nici frumoasa. Victima cla­ra insa a consumului excesiv de blinele. Trudea la stilizarea unui ciorap de lana.   SALVAREA, LA ETAJUL 4. Ca si in literatura lui Dostoievski, nu putea fi decat buna la suflet. Drept pentru care i s-a facut mila de mine. - Exista o toaleta - a zis ea, desi n-o intrebasem (intuise insa cosmarul prin care treceam) - la etajul intai, dar e inchisa. Situatia mea risca sa degenereze. Reprezentantul ambasadei, tocmai atunci venit sa ne anunte ca trebuie sa mai asteptam, deoarece permisele nu sunt gata, mi-a sarit in ajutor, nelinistit de perspectiva unei probleme despre care nu scria in nici un manual de relatii internationale: cum se procedeaza, fara a risca un conflict diplomatic, cand un jurnalist din tara ta se scapa pe el intr-o institutie de stat a unei alte tari?! M-a luat si m-a dus, pret de patru etaje, pana la toaleta unui restaurant. De cum am deschis usa, mi-au sarit in ochi faimoasele bucatele de hartie igienica.