S-a deschis expozitia "Eva a trait la Plescoi", semnata de fratii Adrian si Nicu Ilfoveanu.

Expozitia in sine este o bomba vizuala si olfactiva. In mijlocul incaperii, pe un soclu acoperit cu un material rosu, troneaza o Eva de doi metri inaltime, 1,60 metri latime, abundenta, batrina, fara cap si fara un picior, un fel de idol de carne ancestral care comunica, intr-un fel destul de firesc, cu fotografiile lui Nicu Ilfoveanu, alb-negru, reprezentind "Evele din Plescoi", femeile de acolo care duc, in continuare, traditiile mai departe si care au facut multe sacrificii, in timp, pentru a apara aceste traditii.

In cadrul vernisajului, Gheorghe Moisescu a citit "Procramatia de la Plescoi", un statement plin de pathos, foarte plastic in exprimare, impotriva culturii de tip fast-food si a stilului de viata contemporan. "De 17 ani acceptam sa ne fie spalate creierele si golita viata de dragul unor cariere iluzorii, bazate pe pseudovalori gaunoase multinationale care nu au nimic in comun cu respectul pentru unicitatea individului", scrie in proclamatia anticorporatista, anticonsumerista, antiglobalista, cu influente New Age de la Plescoi. "Rezista cancerului civilizatiei de tip fast-food. Adu-ti aminte in fiecare zi ca graba fara sens nu duce nicaieri!", mai scrie in text.

Printre invitatii la vernisaj a aparut si Elena Udrea, care a dat mina cu producatorii de carnati Plescoi, s-a fotografiat alaturi de ei, a mincat, in timp ce a dat interviuri, cirnati cruzi si a ciocnit un pahar cu vin dintr-o serie limitata de la Val Duna, cu eticheta semnata Adrian Ilfoveanu. A tinut discursul previzibil in care s-a declarat sustinatoarea acestei initiative, fara sa mentioneze in ce consta sustinerea ei, ca este din Buzau, de la 30 de kilometri de Plescoi, si ii plac acesti cirnati din frageda pruncie. Dupa aproape jumatate de ora de la sosire, s-a pregatit sa plece fara macar sa fi vazut expozitia care tocmai se vernisa. "Inteleg ca este vorba despre Eva, prima femeie, dar totusi mi se pare ca este foarte dizgratioasa", a zis Udrea. Intrebata daca are idee cum se numesc artistii care expun, s-a blocat. "Nu-mi aduc aminte, dar stiu ca sint dintr-o familie de artisti cu nume de preot". (Ioana Calen) 11 condamnati pentru crima de cirnati Cirnatii de Plescoi au o istorie tumultuoasa, cu oameni care au facut puscarie pe vremea comunistilor sau care acum rezista eroic normelor europene.

Traian Papuc prezinta marele sau secret:
afumatoarea „Vericule, nu ma intereseaza asociatia asta, io n-o sa accept niciodata sa-mi aduca unu la poarta oaia taiata, ce-i aia viza veterinara, vericule, animalul tre’ sa moara de mina mea, sa-l las o noapte agatat la mine-n pridvor, uite colo, de teava aia, ca altfel nu se prinde cutitul de el!", asa-i zicea alaltaieri Ion Toma, zis nea Jean, unul dintre producatorii clandestini de cirnati, lui Traian Papuc, singurul producator autorizat de cirnati din comuna buzoiana care s-a numit Plescoi pina 1968, iar azi ii zice Berca. Vreme de citeva ceasuri s-a caznit fara folos Traian Papuc sa-l convinga pe nea Jean, Ion Toma, de beneficiile asocierii intre ei, micii producatori, Ion Toma nu si nu. Are omul o burta prin care au trecut kilometri de pastrama, in care s-au revarsat nestiute la numar vedre de vin, niciodata legume, „cum legume, dom’le?, asta-i mare prostie, la cirnatul de Plescoi nu-i dai cu ceapa sau cu ardei, ii tragi doar cu vin, atita se ingaduie", cu unghiile prinse in vechi straturi de singe inchegat.

„Trebuie sa rezistam impreuna impotriva dusmanului comun, marile firme producatoare, care nu respecta metoda traditionala, mai ales la episodul cu afumarea", se plinge Traian Papuc. „Aicea-i marele secret, la afumare, eu afum cirnatii pe lemn, vreme de patru zile, pe cind firmele industriale, cum ar fi Aldisul, ii afuma cu aroma sintetica de afumatura, la celula electrica, adica pun aroma intr-un saculet si tin cirnatii intr-o camera incalzita de o celula electrica, iar carnea se imprumuta de aroma saculetului."

Citeste si:

Ion Toma si jumatate din
reteta: oaia Urlatori, asa se numea satul din fosta comuna buzoiana Plescoi, azi Berca, deasupra caruia se adunau urletele oilor si ale vitelor taiate, prinse in norii de fum de la afumatorile pentru cirnati, cite una la trei case. Aflata la 16 kilometri de Buzau, comuna era locuita de oameni cu serviciu la oras, dar neclintiti in apucaturile lor de tarani, printre care cea mai de seama era fabricarea faimosilor cirnati. Ion Toma isi aminteste ca facea cirnati si cind locuia intr-un bloc de nefamilisti la Buzau. „Taiam oile in cada, erau singe si mate peste tot in casa, asta pina cind m-a dat afara sectoristul".

In comuna, la Plescoi, nu se faceau cantitati mari, pentru ca taranii nu aveau camere de frig unde sa conserve cirnatii in asteptarea clientilor, cumparau animale din cele trei tirguri din zona, le taiau in batatura proprie, le trageau prin „masina de tocat numarul 10". Aveau musteriii lor, care veneau uneori tocmai de la Arad. Asta se intimpla pina prin anii ’70. Totul s-a oprit sub puterea unei spaime care a durat 20 de ani, spaima de puscarie: 11 oameni fusesera condamnati in 1971 pentru specula cu tot soiul de cirnati. Mai traieste unul singur dintre facatorii de cirnati condamnati atunci, Raduna Caloian, 82 de ani. Batrina refuza sa scoata vreo vorba despre acel episod, convinsa ca autoritatile i-ar putea lua pensia. Dupa Revolutie, au reaparut carmangeriile neautorizate. Azi comuna se numeste Berca si aici lucreaza un singur producator de cirnati care plateste dari la stat si se sileste sa respecte normele sanitar-veterinare: Traian Papuc. Alte cinci-sase familii se indeletnicesc cu fabricarea cirnatilor, dar cu fereala, fara impozite la stat si fara vize de la medicul veterinar.

Raduna Caloian, ultima
supravietuitoare din
lotul „Cirnati" Traian Papuc, 51 de ani, s-a lasat de serviciu, lucra la un combinat de vinificatie, si s-a intors in 1994 acasa, sa faca ce stia mai bine de la tatal lui, cirnati de Plescoi. In satul lui, batrinul era privit dupa Revolutie drept un personaj respectat, ca doar fusese unul dintre cei 11 aureolati de un an jumate de pirnaie pentru patima lor negustoreasca pentru cirnatii astia istorici.

„Asa scrie la reteta, cirnati de Plescoi se fac din oaie si capra, cei care merg prajiti, si din oaie si vita, cei crud-uscati. Dar cum gasim foarte rar capre, punem mai degraba oaie si vita. Blasfemia de care se fac vinovati marii producatori nu tine doar de afumarea sintetica, ci si de faptul ca pun carne de porc in cirnati pe care ii numesc, pe nedrept, de Plescoi. Si statul, prin Agrocoop, facea cirnati de Plescoi, dupa ’90, dar s-au compromis si astia de cind au inceput sa adauge carne de porc". De la Traian Papuc pleaca un kil de cirnati cu 25 RON fara TVA, dar nu-i vezi decit rarisim prin supermarketuri, „ca imi dau bani abia dupa 70 de zile, si ii mai si ambaleaza prost, i-am dat o data la Cora si mi i-au pus in vid, au inceput sa transpire, ei trebuie lasati sa respire, acum ii ambalez chiar eu intr-o folie care lasa aerul doar sa intre, nu sa si iasa". S-a incumetat la un credit bancar, gratie caruia a construit o noua fabricuta, care respecta, in sfirsit, circuitul tehnologic impus de noile norme sanitar-veterinare. Afumarea a fost pastrata tot dupa metoda veche: focul se face din lemn de fag sau rumegus de fag in cuptoare de caramida refractara, iar carnea se tine patru zile la afumare, in diverse etape de presare. Cu toata aceasta rigoare vehement aparata de domnul Papuc, nimeni pe teritoriul Romaniei nu detine brevetul inregistrat oficial pentru acesti cirnati. Iar autoritatile nu au limpezit ce anume ar trebui aparat de un asemenea brevet, reteta sau locul de producere. (Remus Radu)

Mai multe amanunte despe cirnatii de Plescoi puteti citi pe www.cotidianul.ro/select