Un fenomen publicitar s-a abatut mai ales peste tinerii angajati cu virste cuprinse intre 18 si 35 de ani: pensiile obligatorii. Se da lupta grea si tema este, se pare, extrem de dificila pentru creatorii romani de reclame. Pentru ca am auzit multe explozii de indignare in ultimele saptamini.

Avind publicul-tinta atit de bine configurat, toti asiguratorii s-au gindit ca tinerii trebuie ispititi mai ales cu glume sadice, umor negru, imagini socante. Ca asa sint tinerii. In plus, trebuie speriati cu spectrul batrinetii. In unele reclame sint dati drept exemplu al nefericirii parintii sau bunicii nostri si sintem indemnati de fete vesele cu dintii albiti in Photoshop sa nu le urmam exemplul virstnicilor din familie si sa ne punem bani deoparte pentru zile negre. Asta ar fi iritarea de fond: faptul ca ni se propune sa fim mai „destepti" decit „batrinii".

Una dintre cele mai hulite reclame este cea de la AVIVA, cu sloganul arogant „Aceasta reclama va exista si miine. Dar tu?". Unii tineri raspund cu aroganta la astfel de provocari, asa ca am auzit ceva precum: „Cit timp voi exista nu ma voi asigura la tine". BCR face referire directa la amaritii de pensionari de acum, cu pensie mica, desi nu au nici o vina... Daca as fi pensionar m-as simti putin jignit: nu puteai sa-ti faci reclama decit dindu-ma drept exemplu de loser? De ce sa faci asa ceva?". ING s-a transformat deja din corporatie in „tara" si le ofera asiguratilor „pasapoarte". Allianz Tiriac a inceput din vreme cu exemple despre cit de crunt se plictisesc pensionarii romani.

Una dintre cele mai hulite imagini a fost si aceea cu protezele („doua la pret de una") propusa pe print de BRD. Doi tineri intind un pahar in care zac doua proteze. Desi imaginea e soc, mesajul nu e totusi atit de arogant - poanta e ceva mai reusita decit mesajul care putea fi intuit in cazul AVIVA: „Gindeste-te ca o sa mori". Privesti totusi si te intrebi: la citi bani se cheltuiesc pe aceste campanii, chiar nu se putea mai bine? Concluzia e oricum alta: toata lumea stie deocamdata ca trebuie sa plateasca ceva cuiva, ne-am obisnuit deja cu ideea (desi mecanismul e inca departe de a fi reglat cum trebuie). Deci publicitatea functioneaza indiferent de calitate.