La inceputul inceputului, in 1990, venerabilul Alexandru Barladeanu, chestionat de un jurnalist, ii raspundea ca nu i-a fost greu sa vada cat de dezastruoasa era politica lui Ceausescu, dar ca s-a resemnat tarziu si cu greu sa renunte la crezul sau c
La inceputul inceputului, in 1990, venerabilul Alexandru Barladeanu, chestionat de un jurnalist, ii raspundea ca nu i-a fost greu sa vada cat de dezastruoasa era politica lui Ceausescu, dar ca s-a resemnat tarziu si cu greu sa renunte la crezul sau comunist din tinerete. Deosebirea e ca Barladeanu avea un crez. Dnii Basescu ori Stolojan, cu apropiatii domniilor lor cu tot, nu s-au convertit - pe sest - doar o singura data. S-au lepadat de Ceausescu discret, de FSN tot mergand pe varfuri, dupa care au parasit subit si stanga politica, unul in numele liberalismului social, celalalt - al crestin-democratiei, fara sa dea vreodata seama public pentru aceste schimbari de macaz. Scriam candva ca transferul dlui Stolojan din echipa Iliescu la adversari - spre deosebire de cluburile de fotbal, transferurile politice nu fac public si pretul - ar fi fost credibil daca si numai daca subiectul acestui transfer ar fi justificat schimbarea sa la fata, s-ar fi cait cumva de proasta alegere facuta intre 1990 si 2000, ar fi argumentat in vreun fel noile sale optiuni. Asta nu e conversie, e reciclare a deseurilor.
Un cor neiertator n-a incetat sa distinga intre informatorii care si-au marturisit public pacatele si informatorii care au tacut malc, suspectandu-i pe acestia din urma nu atat de lasitate, cat de duplicitate. De ce acest rationament ar fi valabil intr-un caz si n-ar fi in altele, mi-e greu sa pricep. E un mister pentru mine cum e posibil ca PD, ostil cu perseverenta retrocedarilor intre 1996 si 2000, sa se transforme peste noapte in marele aparator al principiilor dreptei, fara macar un gest de penitenta? Nu inteleg nici de ce aceiasi comentatori care nu inceteaza - pe buna dreptate - sa-i reproseze lui Ion Iliescu mineriadele din 1990 si 1991 nici nu se sinchisesc de fuziunea PD cu PNR-ul dlui Magureanu din 2002. Cine ne obliga sa acceptam zig-zagul dlui Basescu intre social- si crestin-democratie, dar sa nu recunoastem nici picati cu ceara ca adevarata constanta a actiunilor sale publice este ofensiva contra partidelor istorice, ieri PNTCD, azi PNL?
Constat, de altfel, ca ne apropiem vertiginos de o noua conversie. Dupa ce a aruncat cele mai grele blesteme asupra PSD, se zvoneste ca, acum, pentru a lichida Guvernul Tariceanu, dl. Basescu a arvunit in folosul PSD rezultatul viitoarelor alegeri, fagaduind acestui exponent al sistemului ticalosit, stalpul monstruoasei coalitii "322", participarea la guvernare incepand din 2008, oricare ar fi rezultatul alegerilor. Spre deosebire de liberali, obligati sa faca concesii tactice opozitiei pentru a putea guverna, dl. presedinte face promisiuni strategice PSD pentru a putea distruge guvernarea. Si tocmai comentatorii care agitau pana ieri sperietoarea aliantei PNL-PSD sunt acum foarte fericiti si mandri de alianta presedintelui cu factiunea Iliescu - Nastase - Geoana. Daca PSD se napusteste dupa aceasta cioara de pe gard e treaba PSD, dar daca noi, ceilalti, ne lasam iar prostiti, vai de noi.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.