Toate studiile moderne de sociologie arata ca - in orice societate sau natiune - educatia este factorul principal, desi nu unicul, pentru construirea unei vieti individuale decente. Cu cat ai un nivel mai inalt de scolarizare, cu atat sansele tale ca
Toate studiile moderne de sociologie arata ca - in orice societate sau natiune - educatia este factorul principal, desi nu unicul, pentru construirea unei vieti individuale decente. Cu cat ai un nivel mai inalt de scolarizare, cu atat sansele tale ca intrarea in piata muncii sa se faca pe o poarta promitatoare sunt mai mari. Sigur ca exista exceptii de geniu. Adversarii teoriei de mai sus, cei care pun pret pe „scoala vietii“ si pe experienta personala, raspund imediat cu cazul lui Bill Gates, multi ani cel mai bogat om din lume, exmatriculat din facultate pentru ca se ocupa de calculatoare, nu de examene. Dar Bill Gates este unul, unic, irepetabil. Pentru cei aproape patru milioane de elevi si studenti din Romania nu ar fi deloc atragator sa stie ca sansa de a deveni Bill Gates, daca pleci de la facultate, este mult mai mica decat sansa de a castiga zece milioane de euro la Loteria Nationala. Exceptiile produc numai justificari personale, nu si mecanisme sociale durabile.Şi vine calculul statistic. Romania este un caz special in Europa, de multe decenii. Romania are cea mai scazuta pondere de persoane cu studii superioare in populatia ocupata (respectiv cea care presteaza o munca, fie ea retribuita sau nu). Un milion de persoane au studii superioare in Romania din aproape opt milioane de persoane ocupate. Ceva mai mult de zece la suta. In Albania, proportia este de 19%, in Rusia - de 22%, iar in SUA - de 24%. In tarile europene, cu exceptia Irlandei, este in jur de 20%. Irlanda este un caz special. Unele studii vorbesc de aproape 40% persoane cu studii superioare in totalul populatiei ocupate. Astfel s-ar explica, de altfel, si formidabila dezvoltare economica a acestei tari, care in anii '50 era printre cele mai sarace din Europa, iar acum se apropie - ca indicatori, nu ca volume - de grupul celor opt state dezvoltate.Cauza situatiei Romaniei este binecunoscuta: reducerea locurilor din invatamantul superior in perioadele 1945-1965 si 1980-1990. Aproape treizeci de ani ai secolului trecut studiile universitare au fost o raritate pentru populatia Romaniei. Daca imi aduc aminte bine, in 1989 au fost primiti in facultati numai o suta de mii de studenti in anul I, mai putin de 30% din totalul absolventilor de liceu ai acelui an. Pentru fiecare loc in facultati in anul 1989 s-au batut patru tineri, pentru ca oameni care nu reusisera cu un an-doi-trei inainte mai incercau o data si inca o data, pana reuseau. La Drept erau 16-20 pe loc, la Electronica, Medicina, Arhitectura, Teatru, Educatie Fizica se depaseau usor concurente de 30-35 de candidati pe un loc. Nu mai era o selectie a valorilor, ci pur si simplu o roata a norocului. Tineri exceptionali, cu media 9,50 la admitere, erau respinsi de sistem si trimisi in functii birocratice, ruinatoare pentru destinul lor individual.Dupa 1990, lucrurile s-au mai schimbat in bine. A aparut invatamantul superior particular, s-au redus presiunile financiare asupra invatamantului superior de stat, au aparut oportunitati de studiere in strainatate. Totusi, intre recensamantul din 1992 si cel din 2002 diferenta este de numai 300 de mii de persoane cu studii superioare din totalul populatiei ocupate. Au redus „productia“ invatamantului superior emigratia, pensionarile anticipate, procentele mari de abandon scolar in ultimii ani de facultate.Situatia stocului de invatamant al populatiei Romaniei este atat de speciala in Uniunea Europeana, incat Comisia Europeana a hotarat ca sume foarte importante sa fie alocate Romaniei pentru ceea ce se numeste „educatia adultilor“: scoli de scurta durata, cursuri, seminare, stagii de pregatire specializate care sa compenseze intr-un fel nivelul scazut al anilor de scoala. Problema este ca si aceste forme se adreseaza tot celor care au un nivel mai ridicat de scolarizare. La cursurile de pregatire vin mai ales persoane cu studii medii si superioare, mai rar cei cu studii gimnaziale (1,8 milioane), iar dintre cei cu 4 clase sau fara studii (peste 600 de mii de persoane), e greu sa prinzi pe cineva la scolarizare, chiar daca oferi „casa, masa si manuale“, cum se spune in domeniu.Sigur ca se poate trai bine, chiar foarte bine, cu ani putini de scoala. Fiecare are cate un exemplu: un cioban practic analfabet care are miliarde in conturi (nicio asemanare cu viata reala, va rog!) sau unul care abia a absolvit 4 clase, iar acum are magazine si ateliere de tinichigerie. Dar acestea sunt doar cazuri, nu si modele. Cresterea unei societati nu se face cu exceptii, ci cu volume. Daca nu facem ceva pentru invatamant, vom ajunge ca in situatia acelor antreprenori tineri care saptamana trecuta imi spuneau ca au 1.000 de utilaje („mijloace fixe“), dar numai 300 de salariati - nu mai gasesc maistri, tehnicieni, ingineri, contabili. Au insa o liota de avocati care se ocupa de procesele cu clientii, nemultumiti ca lucrarile contractate nu se fac la timp.
Despre autor:
