Acum doua zile, un investitor neamt m-a intrebat cum sunt romanii. Cum sunt, in sensul acela care conteaza pentru orice vine sa faca cincisprezece mall-uri in nu mai stiu cate orase. "Cum sunt, or sa cumpere de la mine, or sa vina sa se-nghesuie?"

Ce sa zic?, mi-am facut socoteala. Sa fiu sincer? O sa creada ca-s neserios, daca-i zic ca-n Romania nu conteaza ce vinzi, atata vreme cat clientul poate sa-i dea pe la nas produsul aluia care n-are. Sau sa-l mint si sa-i zic, banal, ca e o tara obisnuita care va face exact ce face toata lumea? Adica merge la mall si consuma in limitele decenteia€¦

Pana la urma i-am zis ca cel mai important lucru la mall-ul lui e vizibilitatea: oamenii sa se poata vedea unii pe altii. Mai ales ca cei care stau si freaca ness-ul la mese cate-o ora, tocmai aia trebuie sa-i vada pe cei care trec. Nu de la brau in sus, ci in intregime, ca sa se prinda ce pantaloni au, ce pantofi se mai poarta, ce fuste se mai infoaie, ce bratari mai zangane. Mall-ul este pur si simplu un sant pe care sta lumea duminica, luat din cel mai apropiat sat, cu tot cu locuitori, si-apoi umflat cu pompa si turnat in eternitate cu betoniera.

Dupa acest principiu, ceea ce ai la vedere va fi intotdeauna mai scump in Romania decat ce ai pe dinauntru. Casele mari din orasele mici si sarace sunt de fapt colectii de camere aproape goale: oamenii le-au construit asa cum faceau Rusia si America arme nucleare in timpul Razboiului Rece: cu mult mai multe decat era nevoie sa distruga intreg pamantul. Jeep-urile uriase luate pe credit gazduiesc si ele, de multe ori, oameni cu cardurile ca svaiterul, dupa principiul "n-am bani, dar ma mangaie masina!". Masina de 50.000 de euro parcata in fata apartamentului de bloc pe care proprietarul a dat, acum cativa ani, chiar mai putin decat pe eaa€¦

Dar asta e doar ridicol de suprafata, care pana la urma ne si ajuta sa ne pozitionam (in sensul brandului de tara). Propunere: Romania - Te dai mare, nene, si-ti da cetatenia! Si sa nu fii modest: aici nu e vreun coltisor in suflet pentru valorile care nu se vad, care n-au loc in vitrina, pe care nu le poti pune pe masa la restaurant (sau in parcare).

Acum cativa ani, stand de vorba cu unul dintre cei mai mari poeti romani in viata, am aflat ca omul are o masinuta modesta, in zona de pret a Loganului. Si-am incercat sa ma gandesc cum i-o fi pe autostrada, cand sute de mitocani ii fac semn sa se dea la o parte din drum, cu tot cu biblioteca din capul lui, cu tot cu geniul si bunul lui simt.

Dar astea sunt mai degraba vesti bune pentru investitorii straini. Oricum ei importa ce se vede. Piata Chibrit bate Piata Metafizicii.