In decembrie trecut, la sugestia unor colegi, pusesem la cale aniversarea a cincisprezece ani de cand debutase prima televiziune alternativa din Romania, SOTI. Cum ea era ultima dorinta exprimata de grevistii foamei din Piata Universitatii, gestul rememorativ ni se parea necesar. Presedintele CNA, regretatul Ralu Filip, a fost de acord ca evenimentul sa aiba loc la sediul autoritatii pe care o conducea. In acelasi timp, Ion Cristoiu m-a invitat sa evocam la "Antena 3" acest moment semnificativ. Cercetarea catorva publicatii care sprijinisera proiectul mi-a improspatat memoria cu tribulatiile pe care le-a cunoscut scurta existenta a postului SOTI si, in plus, faptul ca el avea sa fie un mar al discordiei intre cei care i-au dat viata m-a descurajat pana acolo incat am renuntat la manifestarea jubiliara. Iata cateva titluri: "SOTI ­ un mit sau un scandal?" (Serban Madgearu in Cotidianul); "SOTI ­ soriceii sub clar de luna" (Radu Budeanu in Expres); "Coloana SOTI" (Sorin Rosca Stanescu in Romania Libera; "Cancerul de la SOTI" (Victor Parhon in Expres-Magazin); "Cazul SOTI" (Andreea Pora in 22); "Despartirea de SOTI" (Marilena Rotaru intr-un interviu din Cotidianul) etc. Si totusi... Felul in care, in rastimp, partidele PNL si PSD si-au impartit ca niste feude Consiliul National al Audiovizualului si TVR m-a facut sa revin, deoarece a devenit un loc comun ca cel care se perinda la putere sa nu lase din mana mijloacele publice audiovizuale. Asa se face ca evocarea conflictelor declansate in urma cu 15-16 ani sunt simptomele unei boli care s-a cronicizat...


CAND UNA VORBIM SI ALTA FUMAM. La prima conferinta de presa de dupa dezastrul de imagine produs Romaniei de Mineriada din 13-15 iunie, Petre Roman declara pentru uzul ziaristilor straini ca, in "dialogul inceput la 11 iunie cu grevistii (foamei ­ n.n.), li s-a explicat ca guvernul este pentru crearea unui numar mai mare de posturi de televiziune". Era o minciuna; dialogul intre autoritati si protestatarii din Piata Universitatii programat pentru luni, 11 iunie, n-avusese loc. Guvernul inca nu se gandea la o lege care sa deschida poarta audiovizualului romanesc macar televiziunilor comerciale. Numai ca presiunile societatii civile pentru o televiziune alternativa avea sa grabeasca deschiderea acestei pieti. Pana atunci s-a incercat fraudarea initiativei protestatarilor din Piata Universitatii pe cale... juridica; daca n-a existat un plan parsiv de deturnare a vointei "golaniadei", in mod cert cei care s-au grabit sa dea o forma juridica proiectului aveau in vedere deturnarea postului SOTI intr-o intreprindere lucrativa.

A trebuit sa treaca peste un an pentru ca prin danie americana sa beneficiem de o minima dotare tehnica si apoi cateva luni pentru ca, dupa iesirea in eter, postul sa cada in anonimat. Luptele, uneori surde, alteori violente, in care s-au implicat unii dintre sustinatorii proiectului au facut multa valva si s-au stins doar cand postul avea sa-si piarda audienta. Doar doua luni a beneficiat publicul de sansa de a se sustrage de la intoxicarile la care-l supunea zi de zi televiziunea oficiala; intentia "Stoianilor si Mitrofanilor", titularii juridici, de a avea o vaca de muls, dupa ce au prilejuit prin cateva masuri administrative abuzive "scandalul SOTI", avea sa esueze si ea. Murind si capra vecinului, tacerea s-a asternut peste acest episod care nascuse atatea controverse politice. Ramasitele sale materiale aveau sa fie semnalate in debaraua redactiei Romaniei Libere.


SOTI IN LOC DE CONTINENTAL ­ O SUBSTITUIRE VINOVATA. Cei care eram bagati pana-n gat in focul luptelor de presa pentru a suplini fragilitatea opozitiei politice din Parlament, minoritate umilita de atotputernicia majoritatii feseniste, am dat dovada de naivitate cand am pus "nasterea sub auspiciile SOTI a Companiei Nationale de Televiziune Continental, ferment al eliberarii eterului romanesc de sablonul informational al ocarmuirii politice (care) reprezinta un moment capital pe un drum care va fi, desigur, lung si minat de obstacole si sicane de tot felul" (Expres magazin). Initiativa aceasta apartinea unui mare numar de asociatii profesionale si civice cum erau Asociatia Ziaristilor Romani, Grupul de Dialog Social, Sindicatul Liber din Radioteleviziune, Grupul de Independenta a Televiziunii si multe altele. Cu acea ocazie avea sa se constituie si un consiliu de administratie care, dupa aceeasi publicatie, "constituie un nucleu reprezentativ de personalitati care vor asigura lipsa bruiajului de care s-a... bucurat sistematic si in cantitati toxice actuala Televiziune". In acest nucleu s-au aflat nume sonore ale societatii civile, dar si membrii care se inregistrasera la Tribunal sub numele de SOTI. Ignorarea unui principiu juridic ­ "forma garanteaza dreptul" ­ va face ca nume de autoritate morala cum ar fi Doina Cornea, parintele Constantin Galeriu, Stere Gulea, Gabriel Liiceanu, Marian Munteanu, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Lucian Pintilie, George Serban, Andrei Serban, Mihai Sora (ca sa citez doar cateva dintr-o lunga lista de personalitati) sa nu aiba nici un drept de decizie in functionarea proiectatului post; noua televiziune independenta va fi un produs al societatii SOTI si gestionarea lui va fi apanajul ei!


LA COTROCENI NU SE "PRINDE" SOTI. In august 1990 am fost invitati Dumitru Iuga, presedintele Sindicatului Liber din RTVR, si cu mine la prima editie postdecembrista ROMFEST, editie care avea sa se desfasoare intr-o locatie din preajma capitalei americane. Ajunsi aici n-am pierdut ocazia de a ajunge la Departamentul de Stat. Un consilier, domnul Fernandez, s-a intretinut cu noi si ne-a asigurat de sprijinul american. Aceasta promisiune urma sa fie dusa la bun sfarsit de o fundatie ­ International Media-Fund ­ care acorda asistenta presei democrate din Europa de Est. In luna mai 1991, delegatia acestei organizatii era prezenta la Bucuresti, iar la 14 dimineata, cam in acelasi timp in care prim-ministrul Petre Roman era inghiontit si huiduit de sindicalistii de la uzinele Faur, Ion Iliescu o primea la Cotroceni. Dupa cateva ore de dialog al... surzilor delegatia a sosit la conferinta de presa programata la Centrul cultural american. Membrii ei erau foarte dezamagiti de rezultatele intrevederii. Ridicasera doua probleme: prima privea anularea de catre autoritati a boicotului presei prin falsa criza a hartiei si a doua era aprobarea unei televiziuni alternative. Iata cum relata Cristian Crisbasan in Cotidianul: "Desi International Media-Fund e gata sa doneze un post de televiziune complet, scutind guvernul de orice cheltuieli, domnul Presedinte a aratat ca deocamdata sunt probleme economico-financiare foarte mari si ca TVR-ul insusi are o situatie precara in acest sens! Dupa care Presedintele s-a aratat ferm impotriva ideii unei televiziuni independente in Romania. S-a luat in considerare, formal, posibilitatea de a se continua negocierile intre Guvern si Ambasada SUA in acest sens".

Guvernul, mai exact purtatorul lui de cuvant, Bogdan Baltazar, bancherul de mai tarziu si expertul de azi in probleme financiare, deranjat de ziaristi cu aceasta obsesie a societatii civile, s-a aratat si el ostil revendicarii: "E in afara de orice discutie ca Guvernul sa dea canalul 2 pentru SOTI, desi nu... Guvernul influenteaza si controleaza Televiziunea romana!". Si mai departe, in stilul pisicher pe care-l avea atunci omul lui Petre Roman: "Nici eu, ca purtator de cuvant al Guvernului, nu pot intra cand vreau la Televiziune, cum o sa intre SOTI pe canalul 2?! Televiziunea depinde de Presedinte si de Parlament, deci acolo trebuie sa va duceti".


AVEA SA SE TAIE MAIONEZA FACUTA DIN OUL LUI COLUMB. In timpul acesta, Parlamentul si Guvernul continuau sa fie pichetate in zadar de reprezentanti ai organizatiilor societatii civile. Dupa trecerea verii, dupa comemorarea in iunie a unui an de la evenimentele tragice ale Mineriadei, conducerea TVR a primit verde de la Cotroceni. Fara insa a-si parasi naravurile de a taragana, de a vorbi... discutii, de a dezbina adversarii pentru a continua sa pastreze monopolul informational. Totusi, o schimbare de macaz. Cauza era noul context politic, se prabusise URSS, disparuse in ceata "steaua polara" de la Kremlin a FSN-ului... Pierderea busolei ideologice obliga puterea sa nu se mai tina batoasa fata de Occident. Casa Alba, la randul ei, avea, intr-un tarziu, sa dea semne ca apreciaza "descoperirea Americii" de catre Iliescu. Faptul fu marcat de un interviu lung de doua ore difuzat in doua emisiuni succesive de oficiosul guvernamental "Vocea Americii", in primavara urmatoare, de vizita la Bucuresti a titularului Departamentului de Stat pentru a da binecuvantarea unui nou mandat prezidential. Intelegerea prevedea, la pachet, si rezolvarea "cazului televiziunii alternative".


Pentru ca tratativele sa aiba loc, conducerea RTVR a invitat doar delegatia SOTI, pe motiv ca e persoana juridica (Ea avea sa se erijeze un timp in singurul beneficiar al grandului amintitei fundatii americane. Cifrat la peste trei sute de mii de dolari, valoarea aparaturii pentru studio si echipe de teren nu depasea jumatate din suma alocata, restul fiind destinata spezelelor de calatorie pentru consilieri agreati de fundatie. Dar calul de dar nu se cauta la dinti, nu-i asa?!). Rezultatele tratativelor au fost dezamagitoare. Iata ce avea sa scrie Andreea Pora mai tarziu, la 17 ianuarie 1992, dupa Adunarea generala convocata cu opt zile inainte sub presiunea demiterii directorului programului SOTI, in saptamanalul 22: "Delegatia care a primit mandat pentru discutiile cu Razvan Theodorescu era compusa din domnii Mircea Stoian (un om de afaceri, fost reprezentant al firmei Philips la Politehnica ­ n.n.), Petre Dragomir (om de afaceri in domeniul constructiilor, liberal, dupa propria marturisire ­ n.n.), Laurentiu Tripcovici, Alexei Florescu (medic la «Urgenta», «specialist in sinucideri», care, alaturi de dr Dragos Niculescu, a acordat asistenta grevistilor foamei ­ n.n.), inlocuit apoi cu dl Turcanu, membru PNTCD si cetatean american. De fapt, discutiile au fost purtate numai de domnul Stoian in numele intregului consiliu, care a acceptat intrarea pe programul II, motivand (si convingand ulterior o parte a consiliului, in speta pe domnii Dragomir si Tripcovici) ca, vezi Doamne, Razvan Theodorescu este foarte suparat pe SOTI (cand n-a fost?) din cauza unui comunicat aparut in Romania Libera, in care Televiziunea era acuzata de lipsa de transparenta; si ca, suparat fiind, cerberul de la etajul 11 refuza sa mai cedeze spatiu pe programul I. Asa, cel putin a sustinut domnul Stoian, care a trimis trei zile mai tarziu o scrisoare dlui Theodorescu prin care isi cerea scuze si-i solicita intrarea in emisie pe programul II la ora 23".


Cu cinci saptamani inainte de Andreea Pora, in Cotidianul din 2 decembrie 1991, in articolul "Inceputuri dificile pentru SOTI", avertizam asupra pericolului ca o uriasa speranta care incurajase proiectul sa fie spulberata, mai ales ca "dupa indelungi si penibile parlamentari, dupa nenumarate presiuni interne si internationale s-a facut, in sfarsit, o fisura greu de observat cu ochiul liber in monopolul de stat asupra Televiziunii. Nu insist asupra retoricii folosite de purtatorul de cuvant al Consiliului de Administratie al Televiziunii, ci ma refer doar la fapte. Faptele sunt, intr-adevar, dezamagitoare! Luni, marti, miercuri si joi, intre orele 23 si 24, SOTI poate emite doar pe programul II. Deci, la o ora in care marea masa a telespectatorilor emigreaza salvator in lumea viselor, intra in emisie si SOTI. Inconvenientul pe care-l prezinta ora tarzie e agravat si de faptul ca doar 15% dintre telespectatorii potentiali au acces la programul II. Optimistii vor spune ca o ora, fie si la miezul noptii si chiar numai in zilele de lucru, e totusi altceva decat nimic. Altii insa acuza cinismul autoritatilor, ii considera chiar mai vinovati pe cei care au acceptat aceasta solutie al carei efect ­ afirma ei ­ ar fi doar spulberarea sperantelor pe care cei care iubesc democratia si le-au pus in aparitia unei televiziuni independente".


Printre scepticii care exprimau exigente atat de radicale incat faceau imposibila realizarea proiectului s-a numarat si regretatul Octavian Paler. Nu era singurul, iar conditia pe care o puneau acestia era tot atat de iluzorie ca si invitatia ramasa de pomina adresata de Petre Mihai Bacanu presedintelui Iliescu de a aparea impreuna la Televiziune intr-o ora de varf! Dar nici pornirea intempestiva a emisiei n-a fost o solutie realista! In randul optimistilor se afla si primul director de programe pe care l-a avut postul, Radu Budeanu. Dupa ce Romania Libera se grabi sa dea un comunicat anuntand debutul postului, "directorul executiv al Studiourilor centrale SOTI" il dezavua pe motiv ca mai sunt multe de facut pentru ca noul post sa devina functional. Apoi avea sa-si schimbe opinia si la mijlocul lunii decembrie semna in revista 22 articolul "In antecamera unei inaugurari disputate": "De curand am avut o discutie indelungata si pasionata cu un onorabil reprezentant al unei fundatii americane angrenate in sprijinirea mass-media din Europa de Est. Provenind dintr-o tara robusta cu o gandire robusta, domnia sa si-a axat pledoaria pe metoda oului lui Columb: nu poti reusi decat daca incepi. Mai mult: poti incepe de la zero pentru a ajunge in apropierea infinitului". Si am inceput! Locatia fusese obtinuta de investitorii amintiti la un etaj al blocului-turn aflat inca in administrarea Directiei de imbunatatiri funciare, undeva in zona Pietii Sudului. Radu Budeanu, motivand lipsa de profesionisti, avea sa reduca postul la o emisiune personala. Pentru a scapa de pisalogeala, sau de cenzura... "Stoianilor si Mitrofanilor", el prefera sa monteze materialele la GDS, unde functiona un grup video condus de Sorin Iliesiu. Seara de seara, cu o clipa inainte de intrarea in emisie, directorul venea la post aducand o caseta cu un continut pe care doar el il stia. Programele erau simpliste, abuzand de invective repetitive, intr-un cuvant, era prea putin ca sa justifice batalia dura dusa pentru functionarea unui post alternativ! Dintr-o jena explicabila, chiar cronicarii tv din presa amica evitau sa refere.


"PUCI" SAU NEVOIA DE A SCUZA ESECUL? "Stoianii si Mitrofanii", in calitatea lor de garanti ai orei de emisie, au hotarat demiterea acestuia. Asa se face ca intre Craciun si Anul Nou SOTI n-a emis decat... antena. In disperare de cauza, intr-una dintre acele seri m-a vizitat profesorul Emil Constantinescu ­ eram alaturi in conducerea "Aliantei Civice" ­ insotit de domnii Dragomir, Stoian si Ciumara. Ei mi-au cerut sa preiau conducerea postului. Initial m-am opus, fiind constient ca dupa ce fusesem manjit cu cerneala de detractorii mei din presa fesenista, inclusiv Romania Mare, voi intra in catarea pustilor din partea ziarelor pe care le reprezentam in Directoratul de cinci al AZR. Doua au fost argumentele care m-au facut sa accept: lipsa unei variante acceptabile care sa umple vidul creat prin demiterea lui Budeanu, al doilea, adus de viitorul presedinte al tarii, era nevoie de SOTI in perspectiva declansarii imediate a primelor alegeri locale. Am acceptat sa functionez cu titlu provizoriu pana cand voi avea dezlegarea juridica sa ma intorc in Televiziune (Eram imediat dupa procesul intentat RTVR-ului pentru concedierea mea abuziva de tandemul Theodorescu ­ Valeriu. Castigasem la primul termen, dar exista posibilitatea unui recurs...). Am convenit apoi ca impreuna cu Marilena Rotaru, concediata si ea, dupa mine, din Televiziune, si Stefana Bratu, colega de la sectia agrara, sa formam o conducere colectiva. Au urmat cateva zile cand singurul om pe post, Amelia Neacsu, facea un soi de buletin de stiri. Apoi a venit Horia Murgu, fost inginer de sunet la Buftea, care reprezenta GDS, ambitionand sa faca un experiment in premiera mondiala, o televiziune cu... spatele la public. Nu,nu e o figura de stil, ci pur si simplu micul ecran arata cefele a patru sau cinci oameni care vorbeau fara sa li se vada fetele! A fost ceva de pomina! Suficiente motive ca primul atac la baioneta prestat de sotii Delia si Radu Budeanu impotriva noastra, a "uzurpatorilor", sa fie justificat un presupus puci pus la cale de cine altcineva, daca nu de bratul lung al Securitatii... De-ar fi fost doar ei! Convocarea Adunarii generale pe acest fond a dat prilejul defularii tuturor nemultumirilor si a etalarii tuturor simulacrelor; terenul era propice ca realitatea faptelor sa fie ignorata si sa prospere teza complotului. In Romania Libera, Sorin Rosca Stanescu paria ca "la momentul oportun, probabil in preajma alegerilor, SOTI isi va da arama pe fata". Deconspirarea la care facea trimitere Sorin era chiar in titlul articolului: "Coloana SOTI". Coloana a cincea, de buna seama. Nu ne ramanea decat sa strangem din dinti si sa mergem mai departe.


TRANSFORMAREA "CANCERUL DE LA SOTI" IN "PROFESIONALISM LA SOTI". Pentru Victor Parhon, redactor la Expres-magazin, ceea ce incepusem noi sa facem in locul colegului sau de redactie debarcat era un cancer. Riposta noastra avea sa vina intr-o Conferinta de presa din 27 ianuarie 1992. Stefana Bratu, cea care avea sa dovedeasca alaturi de Marilena Rotaru un deosebit talent pedagogic: "La SOTI exista o echipa de tineri care au suflet, au inteligenta, talent, dar n-au un singur lucru: cunostinte de televiziune... De ce acest scandal public atunci cand acest post de televiziune incepe sa se inchege?... Acest scandal a facut imens de mult rau acestui post si asta ne-a facut sa ne intrebam daca nu exista alte interese ascunse pe care noi nu le cunoastem. Pentru noi a fost deranjant sa constatam ca exact presa langa care am stat doi ani ne ataca. Nu Romania Mare, nu Azi, ci chiar colegii nostri...". Pozitionare publicatiilor independente in "cazul SOTI" denota tendintele anexioniste; in spatele invectivelor se simtea "mana nevazuta a economiei de piata", mai ales ca Parlamentul finaliza chiar atunci legea de liberalizare a pietii audiovizuale. Iata de ce, in fata acestor pofte, redefinirea dorintei initiale de a avea un post independent mi se parea urgenta: "Pare paradoxal, dar multi dintre cei care au participat la sedinta de la AZR de acum doua saptamani cred ca un post de televiziune inseamna un post al opozitiei. Noi credem ca un post independent nu e subordonat nici puterii, nici opozitiei, ci este la dispozitia societatii civile. El trebuie sa fie deschis catre toate orientarile politice, excluzand insa extremele si, pe de alta parte, sa se opuna structurilor comuniste care continua sa existe in Romania".


Prioritatea avea sa fie constituirea unei echipe redactionale capabile sa produca emisiuni care sa penetreze perdeaua de fum ridicata de presa fesenista. Am apelat la tinerii din presa independenta care urmau si cursurile Scolii superioare de jurnalism infiintata de AZR. Dar n-am fost nici in acest caz exclusivisti! Cand la usa postului a cerut sa intre o tanara care urma o alta forma de invatamant, nu m-am ferit s-o accept. A fost o sansa. Ea avea sa fie Andreea Esca. Printre cei nou-veniti avea sa fie si tanarul inginer Razvan Dumitrescu, iar mai tarziu, Lucian Mandruta. La 18 ianuarie, cronicarul tv Adrian Bucurescu observa: "Constatam ca emisiunile postului independent SOTI incep sa fie mai interesante si mai bine realizate, depasind stangaciile inerente oricarui inceput. Anchetele, interviurile sau reportajele pun mai mare pret pe adevar. E pacat ca ora tarzie si aria restransa de difuzare constituie o piedica decisiva pentru concurarea postului national".


Circumstantele politice ne-au impiedicat sa facem din SOTI, decat rareori, post independent, ci doar o televiziune alternativa, complementara, in care partidele democratice si lideri de opinie deja recunoscuti pentru atitudinea lor anticomunista erau prezente constante. Dar n-aveam sa fim exclusivisti; nimic nu ne-a impiedicat sa-l intervievam pe prim-ministrul Teodor Stolojan ori pe guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, sau sa invitam la dezbateri in direct ziaristi care pluteau inca in ape tulburi. Nici consilierului prezidential Iosif Boda, in acelasi timp membru in colegiul de redactie al oficiosului fesenist AZI, nu i-am refuzat prezenta pe post. Doina Cornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Constantin Ticu Dumitrescu, liderii partidelor din Conventie, ca si candidatii ei au fost invitati insa cu prioritate. Demascarea crimelor comunismului era o tema care a revenit constant in programele noastre. Postul a transmis filmul "1984", iar apoi am facut un serial din primul cabaret politic postdecembrist conceput de prietenul nostru Puiu Maximilian si realizat la Teatrul de Estrada "Constantin Tanase" de Stela Popescu si Alexandru Arsinel. Ambitiile editoriale pot fi sugerate si de concursul-pamflet declansat in cateva emisiuni avand ca titlu "Limba romana contra... limbii de lemn". In sfarsit, ca o recunoastere a succesului nostru colectiv, publicatia care ne facuse atata sange rau la inceputul lui ianuarie, Expres-magazin, publica in numarul din 4 martie o fotografie cu urmatoarea explicatie: "Dl Vartan Arachelian a castigat batalia pentru SOTI".

Numai ca aceasta recunoastere venea dupa ce fusesem obligati sa incetam "contractul provizoriu" si sa dezavuam politica administratiei.

DESPARTIREA DE SOTI. Dupa succesul mediatic al lui SOTI in campania electorala a venit si ora despartirii. Ce s-o fi clocit in spatele usilor inchise in care aveau acces administratorii postului e greu de dovedit, usor insa de banuit. Iata un fragment din amplul interviu luat Marilenei Rotaru de Liana Ionescu si publicat in Romania Libera: "La 12 februarie am adresat o scrisoare Consiliului SOTI prin care solicitam in afara unor precizari privind statutul nostru... definirea conduitei Consilului de conducere SOTI (de dupa adoptarea Legii audiovizualului) referitor la strategia de dezvoltare a Societatii... Luni, 24 februarie, s-a prezentat la redactie domnul Valentin Turcanu (membru in Consiliul SOTI), care mi-a spus ca detine din 14 februarie functia de director executiv si ca, tot de atunci, Eugen Atanasiu este "coordonatorul"... Noi ne-am gandit sa facem emisiuni, n-am pretins o functie de conducere... asta nu inseamna insa ca-mi e indiferent cine este directorul, prestigiul sau socio-profesional si politica de programe pe care o propune".

Cateva zile mai tarziu, "domnul Stoian (care) a remarcat ca programele SOTI au tras-o pe dreapta si ca opozitia apare mult prea des... Am crezut si cred ca schimbarea in aceasta tara nu se poate decat deblocand accesul la informatie. Nu trebuie sa vorbim despre democratie si libertate. Trebuie sa producem dovezi de democratie si libertate. Si o televiziune in care sa aiba drept de existenta toate punctele de vedere poate fi o astfel de dovada. Am sperat sa fie aceasta SOTI. Nu este". (Marilena Rotaru)

Si totusi, cel putin pentru perioada in care am functionat la SOTI, nu se poate nega astazi faptul ca postul a fost prima televiziune alternativa si, indirect, a obligat puterea sa dea drept de existenta televiziunilor comerciale. Astfel, monopolul de stat asupra audiovizualului lua sfarsit, nu insa si pofta partidelor de a o controla!