Pentru a intelege - totusi! - ce si cum, trebuie gasite sursele confuziei: care sunt motivele pentru care politica romaneasca nu e limpede si predictibila?
Privind peisajul in ansamblu si in perspectiva, de la alegerile din noiembrie-decembrie 2004 incoace, sursa prima nu e greu de identificat: Traian Basescu. Desi guvernarea liberal-democrata avea toate datele pentru a fi una de succes, presedintele si-a dorit ceva in plus: un mare partid care sa-i sustina candidatura pentru al doilea mandat. De unde miscarile-surpriza: transferul peste noapte al PD de la stanga la dreapta spectrului ideologic, apoi presiunile pentru fuziunea liberal-democrata, subminarea PNL atunci cand partidul premierului Calin Popescu Tariceanu a refuzat sa se topeasca intr-o formatiune "populara", incercarea de impunere la conducere a factiunii Theodor Stolojan, apoi desprinderea gruparii etc. etc. De notat ca liberalii au contracarat aceste manevre prin continuitatea guvernarii, asigurand stabilitatea la nivelul administratiei si continuand proiectele asumate solidar cu democratii la investire, in decembrie 2004. Obligatorie a devenit la un moment dat evacuarea din cabinet a PD, prin intermediul caruia Basescu hartuia PNL si echipa executiva din interior. Consecintele acestor evolutii au fost bivalente: imaginea de razboi politic generalizat e dublata de stabilitatea remarcabila a unei guvernari eficiente, performante, care a facut din Romania economia europeana cu cea mai mare crestere in 2006.
Venind la situatia actuala, in care cabinetul e amenintat din toate partile, pentru a identifica sursa conjuncturala a confuziei politice trebuie sa privim catre situatia principalelor partide de pe scena noastra publica. Tractat de popularitatea lui Basescu, PD-ul sta foarte bine in sondaje. In pierdere fata de rezultatul din 2004 e PNL, insa baza sa electorala e stabila, intre 15 si 20%, suficienta pentru a mentine linistea in interior, cu atat mai mult cu cat rezultatele guvernarii asigura si constiinta impacata a datoriei implinite. Incat marele perdant al politicii lui Basescu se dovedeste - cel putin deocamdata - a fi nu PNL, ci... PSD, ajuns intr-o situatie dramatica. Partidul lui Mircea Geoana e cotat cu in jur de 20%, in scadere fata de 2004, ceea ce produce mari probleme, caci grupurile si factiunile sale sunt prea numeroase pentru a putea fi satisfacute electoral cu procentele respective. Prin urmare, social-democratii - in speta liderii lor sunt obligati sa faca ceva, altfel ar parea ca accepta situatia. Doar ca... orice ar face, prinsi intre PNL-ul guvernamental si PD-ul anti-liberal, rezultatele sunt si mai rele. Acum, fortati de imprejurari sa mizeze pe o motiune de cenzura pentru a redefini PSD ca principala grupare de opozitie, liderii social-democratii realizeaza ca, daca merg pana la capat, se va ajunge rapid la alegerile anticipate pe care nu si le doresc deloc; iar daca proiectul motiunii e oprit la jumatatea drumului, pierderea de imagine si - deci - de procente e inevitabila.
Una peste alta, e de asteptat ca, din doua rele, social-democratii sa nu-l aleaga - totusi! -pe cel mai mare! Decat anticipate, mai bine amanarea deznodamantului, nu-i asa? De aceea faptul ca PSD a blocat guvernul in Senat, cu ocazia votului pentru ordonantele prin care structura executivului fusese reorganizata in primavara acestui an, nu e relevant: fiindca a fost o situatie in care social-democratii si-au putut exprima nemultumirea fara sa mearga pana la capat, fara sa declanseze anticipatele, adica propria lor dezintegrare...