Simfonia nr. 101 in re major si cea nr. 103 in mi bemol major de Joseph Haydn va sint oferite de Cotidianul vineri, in cadrul Colectiei SIMFONICA, alaturi de o brosura despre compozitor.

CD-ul, brosura si ziarul vor putea fi achizitionatecu doar 7,9 lei Urmatorul titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul il aduce cititorilor vineri, la doar 7,9 lei, contine Simfonia nr. 101 in re major, „Ceasornicul", si Simfonia nr. 103 in mi bemol major, „Mit dem Paukenwirbel" (cu lovitura de timpan), alaturi de o brosura despre opera si viata compozitorului. Pe parcursul secolului al XIX-lea, pe masura ce crestea pretuirea creatiilor lui Ludwig van Beethoven sau Richard Wagner, denumirea „Tata Haydn" (Papa Haydn), pe care i-a dat-o orchestra de la Curtea Esterhazy compozitorului, se referea mai mult - in special in spatiul de limba germana - la „desuetudinea" si chiar la „naivitatea muzicii sale", spuneau unii critici. Insa la inceputul secolului XX, prestigiul lui Haydn a inceput sa creasca vertiginos, mai ales in spatiul anglofon.

Unul dintre biografii sai, Allen Krantz, il numeste pe Haydn „compozitorul esential al secolului al XVIII-lea, parintele muzicii moderne. Formele muzicale carora le-a adus perfectiunea, simfonia, sonata pentru pian si cvartetul de coarde, au pus bazele muzicii secolelor care i-au urmat".

Sir Donald Francis Tovey aprecia in mod special sonatele pentru pian compuse de Haydn, sonate care nu reprezinta „o forma, ci un adevarat proces. Evolueaza dinamic si organic, fara artificii suparatoare si nu poti gasi doua sonate la fel". Criticul H.C. Robbins Landon, recunoscut drept o autoritate in studiul operei lui Haydn, arata ca „una dintre dovezile influentei pe care compozitorul austriac a exercitat-o asupra altor mari nume ale muzicii a fost respectul pe care i-l purta Mozart. Cei doi s-au intilnit in 1781, iar Mozart i-a dedicat apoi lui Haydn un set de cvartete de coarde, in semn de pretuire". Cei care l-au cunoscut pe compozitorul austriac erau frapati de firea sa inclinata spre farsa si umor. Diplomatul suedez Silverstope remarca la un moment dat ca „muzicianul era capabil sa treaca foarte brusc la o atitudine plina de umor de la o atitudine plina de sobrietate, socindu-i pe cei prezenti", cum, de altfel, a procedat si in simfonia sa surpriza, cu „lovitura de timpan".

Aflati cum au fost interpretate arii clasice intr-un bar din New York, pe adresa www.cotidianul.ro/select