In timp ce selectia pentru interpretii UE este riguroasa, traducatorii au parte de criterii de alegere laxe
Cererea crescanda de interpreti si translatori pentru institutiile europene dovedeste deja nevoia de a-i incuraja pe mai departe in pregatirea lor profesionala.
Exista o cerere crescanda in acest domeniu si pe piata privata (spre exemplu, cererea de interpreti la Biroul european pentru patente, in judecatorii sau la nivelul comunitatilor locale). Comsia sprijina deja programe post-universitare pentru interpreti si translatori in statele membre. Programele pentru pregatirea interpretilor si translatorilor vor fi dezvoltate pentru a asigura un sprijin financiar constant si o mai mare oferta de candidati bine pregatiti.
O agendA politicA pentru multilingvism, Memo din 23.02.2007
Aceasta este teoria.
Dar practica?
Aici incep sa apara discrepante notabile, chiar de neinteles, exact in momentul cel mai important: concursurile de selectie pentru cele doua categorii de personal (interpreti si traducatori). Criteriile anuntate pentru concursurile organizate de EPSO (European Personnel Selection Office) sunt, pe de o parte, extrem de riguroase pentru prima categorie si foarte laxe pentru cea de-a doua. Aceasta in timp ce, la nivelul EU, este evident ca se aplica principiul de baza existent in functionarea tuturor organismelor internationale, anume ca doar textul scris are valoare juridica si nu interpretariatul.
Problema traducatorilor este extrem de importanta deoarece legislatia si documentele de importanta publica majora sunt obligatoriu de tradus in toate cele 23 de limbi oficiale ale UE, iar alte documente (ex. corespodenta cu statele membre, deciziile trimise unor cetateni UE sau unor institutii) sunt traduse doar in limba necesara pentru stabilirea comunicarii.
Dar exista si posibilitatea ca institutiile europene sa-si poata desemna limba in care isi deruleaza activitatea zilnica. Spre exemplu, Comisia Europeana are trei limbi de lucru (engleza, franceza, germana), dar este obligata sa traduca in toate celelalte 19 limbi toate documentele importante destinate comuncarii publice. In schimb, in cazul Parlamentului European, principiul adoptat este de a lucra simultan in toate limbile oficiale, ceea ce inseamna obligatia de a avea toate documentele traduse si avand valoare egala din punct de vedere juridic cu cea a versiunii de baza.
In acest caz, ne intereseaza in cel mai inalt grad care este nivelul de pregatire cerut candidatilor pentru functiile de interpret si traducator. Si ce vedem din anunturile de concurs publicate de EPSO in Jurnalul Oficial (EPSO/AD/34/05 pentru interpreti si EPSO/AD/36/05 pentru traducatori)?
Pentru interpreti se cere sa fi urmat cel putin trei ani de pregatire pentru meseria "interpret de conferinte" si sa aiba o pregatire universitara relevanta.
Daca nu, sa posede echivalentul cursurilor universitare de minimum trei ani cu rezultate bune si, obligatoriu, sa aiba dovada unei activitati de minimum un an ca interpret de conferinte. Este foarte interesant ca se specifica extrem de clar ca, in ultimul caz, nu poate fi echivalata experienta ca interpret la judecatorie, interpret de legatura sau cea de interpret de insotire a unor persoane. De aici reiese foarte clar ca fie ai urmat o scoala speciala de interpretariat (caz in care nu trebuie sa dovedesti experienta profesionala), fie nu ai asa ceva si trebuie sa dovedesti un an de experienta (in termenii acceptati de UE, un an de experienta este egal cu 100 de zile de conferinta).
Cele de mai sus arata ca, foarte limpede, se definesc niste conditii proprii unei meserii, cea de interpret de conferinta, excluzandu-se toate celelalte forme de interpretariat.
Mai mult, li se cere in mod expres ca "nivelul de cunostinte lingvistice sa fie probat prin documente corespunzatoare... si, daca nu aveti asemenea documente, va trebui sa explicati in detaliu, intr-un document separat, modul in care ati ajuns sa cunoasteti aceste limbi".
Lipsesc criteriile
V-ati astepta ca aceleasi criterii, aceeasi exigenta si principii sa fie aplicabile, in oglinda, si in cazul traducatorilor. Nu exista oglinda. Exista cu totul alte criterii. Mai bine zis, lipsesc criteriile si standardele profesionale obligatorii pentru inscrierea la concurs. Ce se cere pentru examenul de traducator? Sa fii absolvent universitar in specialitatile: limbi straine SAU drept, economie, audit, finante, stiintele naturii, stiinte sociale sau politice, tehnologie, care sa fie foarte calificati si capabili sa se adapteze in decursul carierei lor. Se mai specifica si ca trebuie sa fie capabili sa traduca din limba materna in cel putin doua alte limbi ale UE texte cu caracter politic, juridic, financiar, stiintific sau tehnic. Prima deosebire (si extraordinar de importanta) este ca traducatorilor nu li se cere sa fi urmat studii de specialitate, cu toate ca exista scoli speciale de traducatori sau cursuri post-universitare extrem de performante, printre ele si unele pe banii UE, cele amintite si in manifestul politic al domnului Orban, Comisarul pentru multilingvism. Daca tot se stipuleaza posibilitatea intratului la gramada, fara ca studiile relevante sa conteze cu ceva, atunci se poate vorbi la modul serios de o competitie profesional relevanta? Daca pentru interpreti exista conditia foarte precisa a probarii unei activitati profesionale in domeniu (si nu oricum, ci doar in sfera interpretariatului de conferinta), cum este posibil sa nu se ceara candidatilor pentru functiile de traducatori sa nu demonstreze ca au lucrat in domeniu macar o singura zi si ca traducerile lor au fost acceptate de institutii nationale sau internationale?
A doua problema este ca, in timp ce candidatilor pentru posturile de interpreti li se cere sa-si dovedeasca, cu acte probante, competentele lingvistice inainte de examen, in cazul concursului de traducator nu exista aceasta obligatie. De ce aceasta deosebire, handicap pentru unii si mana cereasca pentru altii? Si de ce crede EPSO ca un singur test de specialitate organizat de ei petru a testa competenta profesionala a traducatorilor (restul probelor testeaza alte lucruri cum ar fi cunostintele despre UE) valoreaza mai mult decat toate examenele specializate din Facultatea de Limbi Straine, aproximativ 50 la numar? Desigur, asta nu inseamna ca punem la indoiala seriozitatea examenului in sine. Dar este limpede ca exista o inegalitate frapanta in conditiile de acces la concursuri. Acest aspect are importanta sa, deoarece proba de competenta profesionala ar fi trebuit sa fie extrem de interesanta si importanta pentru organizatorii concursurilor, atata timp cat traducatorii UE sunt obligati sa lucreze pe texte care, in majoritatea lor covarsitoare, sunt extrem de specializate. Ce au de raspuns la toate acestea organizatorii concursurilor, reprezentantii EPSO?
Doua cazuri, doua probleme
La data de 21 iunie, in Jurnalul Oficial al UE apare avizul de Concurs C145A privind o competitie in domeniul Administratiei Publice, deschisa doar pentru concurentii din Romania si Bulgaria. Pe 16 martie 2007 are loc proba scrisa care cuprinde: a. grila specialitate; b. eseu; c. memo, fiecare beneficiind de un punctaj care urma sa departajeze candidatii. Cum anume? Pai asta depinde de ce ai citit inainte de a intra in examen.
Daca te-ai dus orbete la concurs pe baza variantei in engleza a Avizului de Concurs publicat in Jurnalul Oficial, nenorocul tau. Daca ai avut noroc, ca sa spunem asa, atunci te-ai dus unde trebuia si ai aflat ce era nevoie din versiunile franceza si germana, publicate tot in Jurnalul Oficial, dar cu prevederi diferite privind modul de punctare a celor trei elemente componente ale probei scrise pentru a intra in proba orala. Varianta in limba engleza spunea ca toate cele 3 probe, (a) cu maxim 40 de puncte A (b) cu maxim 40 de puncte A ( c) cu maxim 10 puncte, conteaza pentru a intra in proba finala orala. Variantele in limbile franceza si germana spuneau ca pentru a intra mai departe in proba orala conteaza doar proba (b) - cu maxim 40 de puncte si proba (c) cu maxim 10 puncte, iar proba (a) ramanea doar un simplu prag de eliminare a unei parti a candidatilor ca sa intre in proba (b).
Nu este discriminare? Ni se pare evident acum ca toti candidatii care au citit Avizul de Concurs in limba engleza au acordat o mai mare atentie si mai mult timp probei (a) cu o valoare de 40 de puncte, decat cei care au citit variantele in franceza si germana. Examenul EPSO s-a desfasurat in conditii egale pentru toti candidatii?
Sigur, a iesit ceva scandal imediat, niste state membre s-au sesizat de situatie si EPSO a luat o decizie istorica: a republicat varianta corecta in limba engleza in Jurnalul Oficial al UE, sub forma de Corrigendum(C84A). Numai ca asta s-a produs, atentie, la o luna si doua zile dupa ce candidatii sustinusera prima proba pe baza de informatii oficiale diferite. Varianta "corecta" in limba engleza este publicata pe 18 aprilie 2007.
S-au schimbat regulile in timpul jocului? Asa cum spuneam, din punctul nostru de vedere da, deoarece candidatii care citisera versiunea engleza a regulilor s-au concentrat in mod egal pe toate probele, iar ceilalti, bazandu-se pe informatia corecta din versiunile franceza si germana, s-au concentrat in mod firesc pe ultimele doua probe, stiind ca prima nu avea decat valoare de departajare. Dar reprezentatul EPSO are o alta opinie: "Dupa parerea mea, nu am schimbat regulile. Dupa informatiile pe care le detin, in acest caz nu exista probleme juridice. Dupa parerea noastra, nu exista discriminare". Mai mult, am aflat ca, in cazul acestui concurs, textul de baza a fost redactat in franceza, traducerea in engleza fiind gresita, iar cea in germana corecta. Numai ca, asa cum ne spunea reprezentantul EPSO, in Jurnalul Oficial nu a aparut indicatia aceasta, fapt normal fiindca, de regula, se pleaca de la prezumtia corectitudinii traducerilor.
Desigur, din obligatie profesionala, am redat aceste opinii, numai ca nu pot sa ma intreb ce s-ar fi intamplat daca un asemenea caz s-ar fi inregistrat in administratia romaneasca si ar fi fost dat la Bruxelles drept exemplu de incompetenta balcanic? Dar, revenind, iata ce raspunde Comisarul Sim Kallas, vicepresedinte al Comisiei Europene:
"Toate anunturile privind competitiile anuntate in Jurnalul Oficial sunt publicate simultan in mai multe limbi. In ciuda unor verificari de calitate foarte stricte, nu se poate niciodata exclude ca sa nu fie una dintre versiuni in intregime identica cu celelalte. Asa au stat lucrurile in cazul versiunii in limba engleza pentru competitia EPSO/AD/47/06. In timp ce versiunile franceza si germana erau identice, cea in engleza a dat nastere la confuzie. Iata de ce a fost publicat un Corrigendum doar in engleza, fara a se schimba conditiile de notare care fusesera adoptate inainte de publicare. Este limpede ca regulile nu se schimba in timpul competitiei".
Sa vedem daca asa stau lucrurile. Primul aspect foarte serios este ridicat de recunoasterea, la cel mai inalt nivel al Comisiei Europene, a faptului ca traducerile pot contine, de la o limba la alta, oarecare diferente. Din punct de vedere politic, acest lucru este deosebit de grav in masura in care, daca asa stau lucrurile (si fara precizarea frecventei unor asemenea situatii in procesul institutional), se poate crea impresia ca putem fi nesiguri, cel putin ca ziaristi, ca accesam comunicatul de presa corect si ca nu ne bazam pe un text care contine greseli. Dar daca transferam discutia la cazul ipotetic in care documente de negocieri inter-statale ar fi supuse aceluiasi tip de rationament super permisiv? Dar sa plecam de la punctul de vedere opus si sa creditam institutiile europene, admitand ideea ca e vorba despre un episod singular si, in definitiv, irelevant. Numai ca, daca transpunem aceasta situatie la publicarea unui Apel de oferte spre exemplu pentru o licitatie internationala pe bani europeni, publicarea unor caiete de sarcini diferite in functie de gradul de fidelitate al traducerii ar duce in mod automat la suspendarea procesului si reluarea lui in noi conditii. Iata un exemplu din practica juridica a UE in domeniu.
Greseli de traducere
Raportul anual al Ombudsmanului European din 1998 prezinta contextul si deciziile luate in ce priveste o plangere privind licitatiile organizate in 1996 (Söderman 1998). Directoratul General pentru sanatate si securitatea muncii a lansat un apel de oferte privind servicii tehnice, urmate apoi de o licitatie. Comisia Europeana l-a informat apoi pe reclamant ca procesul de licitatie fusese suspendat din cauza unui numar de greseli de traducere in documentatie. In sine, acest lucru reprezinta o problema semnificativa deoarece costurile finale in termen de bani, timp si efort sunt enorme. Din cauza contradictiilor existente intre diversele versiuni lingvistice ale documentatiei de oferta, Comisia Europeana a fost expusa alegatiilor de necinste si de tratament preferential. Fireste, nici Comisia Europeana si nici traducatorii nu si-au putut imagina un asemenea rezultat, dar realitatea este ca erorile de traducere pot si au un efect de unda care poate atinge niste tarmuri nebanuite.
In cazul nostru de ce nu s-a aplicat oare acelasi tip de decizie? "Deoarece expertii nostri juridici au spus ca nu exista probleme", a replicat ferm reprezentantul EPSO. Asta e si punct. Dar nu putem sa nu remarcam ca, in doua cazuri similare, exista doua decizii contradictorii fapt care, juridic vorbind, anuleaza una dintre concluzii.
Cazul EPSO/AD94/07
Este un concurs pentru ofiteri de presa, comunicare si informatii, deschis pentru toti cetatenii din tarile membre UE. 11.720 de candidati intra in examen pe baza Avizului de concurs publicat in Jurnalul Oficial al UE. Are loc prima proba, testele pe computer si, brusc, cineva de la Comisia Europeana, un oficial de grad foarte inalt, isi da seama ca totul era ilegal deoarece Avizul de concurs trebuia sa fi fost publicat, conform legislatiei europene in vigoare, in toate cele 23 de limbi ale UE, si nu doar in trei. Asta pentru a asigura egalitatea de sanse pe baza lingvistica, principiu foarte des pomenit de Comisarul Orban.
Concurentii terminasera concursul. Asta era situatia. Neplacut. Se cauta o solutie de impacat capra cu varza. Ulterior, EPSO le transmite concurentilor ca, stati asa, a fost o greseala, trebuie sa publicam rapid avizul de concurs in celelalte 20 de limbi. Da, numai ca, pentru a se evita acuzatia evidenta de discriminare, se ia o decizie super-interesanta: se supenda desfasurarea concursului si se redeschide lista de inscrieri! Se redeschide lista, se mai inscriu 539 de candidati. Dau si astia noii examenul pe computer. Si, fireste, publicarea rezultatelor se amana pentru octombrie, deoarece acum trebuie sa se corecteze ambele valuri de candidati.
Din nou, cred ca putem evoca problema constituirii unui posibil precedent in practica europeana. Ca si in primul caz, faptul ca asemenea situatii sunt lasate sa se dezvolte fara nici un fel de problema, presupune ca autoritatile europene competente sunt de acord ca aceasta este solutia de adoptat si pe viitor, in cazul altor concursuri, daca se vor produce situatii similare.
Pe de alta parte, mai exista o problema. Poate si de natura juridica. In orice caz, concurentii din primul val sunt confruntati cu un handicap neprevazut: marirea numarului de candidati, inca 539 candidati pentru doar 145 locuri scoase la concurs. Se poate argumenta ca numarul celor din al doilea val este foarte putin important in raport cu cei inscrisi initial. Dar nu asta conteaza. Chiar daca era doar un singur candidat suplimentar, avem de-a face cu un alt concurs, cu alta lista de prezenta. Este normal?
In fine, din punctul nostru de vedere, este evident ca publicarea initiala a Avizului de Competitie in doar trei limbi a reprezentat o discriminare lingvista evidenta, din moment ce, dupa publicarea aceluiasi text in toate limbile oficiale ale UE au aparut noi candidati.
Un alt element foarte interesant: in prima faza, examenele EPSO se organizeaza atat la Bruxelles, cat si in alte centre de examinare din Europa, tocmai pentru a putea face fata numarului foarte mare de candidati. In mod normal, respectand principiul non-discriminarii si egalitatii de sanse, novicii in materie ar putea presupune ca, pentru un acelasi examen, baremele si principiile de corectare ar trebui sa fie identice. Sa luam ca exemplu concursul pentru traducatori. Iata insa informatia pe care ne-o da reprezentantul EPSO:
"Stabilirea baremelor si principiilor de corectare revine fiecarui juriu din cadrul concursului. Fiecare juriu isi fixeaza regulile pe baza a ceea ce este indicat in Avizul de Concurs. Asta este baza lor de lucru comuna. In rest, activitatea lor este absolut autonoma. Dau propriile lor instructiuni corectorilor si fiecare juriu isi fixeaza propriile sale baremuri". L-am intrebat atunci pe dl. Guy Van Biesen daca rezultatul logic al unei asemenea situatii nu va fi cel previzibil, adica pentru acelasi examen, doua centre de examinare cu juriile respective, unul la Bucuresti si unul in Franta (exemplu pur teoretic) nu ne vom putea gasi avand doua bareme de corectare absolut diferite: "Este foarte posibil. Fiecare juriu activeaza de o maniera independenta, dar concursul este acelasi."
Bun, daca asa stau lucrurile si serviciul juridic al EPSO spune ca totul e in regula, atunci cum li se explica postulantilor la posturi europene ca au candidat pe baza unui criteriu unic de competenta? Daca, din start, se porneste de la bareme de corectare diferite, atunci pe ce se bazeaza luarea deciziei finale? Ar putea sa existe o singura explicatie logica: persoanele din juriu sunt exclusiv specialisti cu o indelungata experienta in domeniu si se bucura de o certa recunoastere internationala. Foarte posibil, atunci ar trebui sa vedem daca, in cazul unui examen dintre cele pomenite anterior, spre exemplu cel de traducator, juriul din Romania a fost format in majoritate macar din traducatori autorizati si s-a cerut sprijinul organizatiilor profesionale din domeniu. Ministerul Invatamantului stie ceva despre aceasta situatie? Dar organismele profesionale reprezentative ale traducatorilor profesionisti? Asteptam un raspuns.
Dincolo de toate acestea, asa cum veti vedea in urmatoarea ancheta a ziarului nostru, se mai afla o problema, foarte complicata si de care nimeni nu vrea sa se ocupe la modul serios: asigurarea egalitatii lingvistice la nivelul conglomeratului UE. Nu este o problema strict tehnica, ci una cu serioase implicatii politice si, evident, cu urmari directe privind egalitatea de sanse ca concurentilor din tarile europene.
Van Biesen: Nu asa stau lucrurile si in cazul examenelor pentru traducatori
Guy Van Biesen, Seful Unitatii Politica de selectie, probleme juridice si informatii din cadrul EPSO vorbeste despre concursul de traducatori si interpreti.
Care este explicatia pentru diferentele care exista intre conditiile existente la inscrierea la concursurile de interpreti pe de o parte, de translatori pe alta parte. Desigur, in acest moment ma refer in primul rand la concursurile destinate romanilor si bulgarilor.
Asa au stat lucrurile dintotdeauna deoarece meseria de interpret este ceva cu totul deosebit. Pentru a deveni interpret trebuie sa ai o pregatire specifica, trebuie sa stapanesti o tehnica anume de lucru. Si acesta este motivul pentru care diferitele servicii ale Comisiei cer fie o diploma in domeniu, fie o experienta profesionala minimala. Nu asa stau lucrurile si in cazul examenelor pentru traducatori.
Care este explicatia?
Vedeti, nu EPSO a inventat toate aceste lucuri, noi actionam pe baza cerintelor institutiilor si serviciilor interesate. Serviciile de traduceri afirma ca exista multi candidati potentiali care stiu sa traduca bine deoarece stapanesc mai multe limbi in afara celei materne. Iata cauza pentru care nu solicitam o diploma specifica in materie si nici o pregatire profesionala deosebita.
De ce nu se ia in calcul, pentru examenul de traducatori, calificarea minimala ceruta la orice concurs de angajare national in aceasta profesie: actele, diplomele care sa dovedeasca un anume nivel de competenta lingvistica?
Pur si simplu, serviciile de traducatori au un alt punct de vedere in recrutarea traducatorilor. Apoi, trebuie sa adaug faptul ca toti candidatii sunt obligati sa-si probeze cunostintele in cadrul concursului care este foarte dificil.
Deci se cauta doar persoane care sa poata vorbi cel putin doua limbi in afara limbii materne. Numai ca toate studiile privind arta trducerii sunt de acord in a spune ca a sti o limba este departe de a fi suficient pentru a si putea traduce, adica pentru a asigura redarea corecta a tuturor sensurilor textului original, respectand principiile fidelitatii si transparentei, cum sunt denumite ele in arta traducerii. Si apoi, laureatii concursului vor trebui imediat sa intre pe domenii unde acuratetea traducerii inseamna stapanirea unui vocabular tehnic enorm si ultra-specializat.
Din nou, trebuie sa repet acelasi lucru: serviciile de traduceri sunt cele care decid si care precizeaza ce anume trebuie cerut candidatilor. Tot ele raspund si de repartizarea ulterioara a laureatilor in diferite unitati lingvistice, cu diferitele specializari aferente.
Deci, daca am inteles bine, rolul EPSO este doar de a organiza concursurile si nu de a stabili regulile, normele si baremurile?
Este vorba despre un rol mixt. Noi suntem cei care publica Avizele de Concurs in Jurnalul Oficial al UE. Nu EPSO fixeaza regulile, asta se face in interactiune cu institutiile europene.