In timpul celor 30 de luni in care a condus tara, de la jumatatea lui 1998 pana la inceputul lui 2001, Estrada a acceptat sume de bani din partea lorzilor pariurilor si a orchestrat (cu fonduri de securitate sociala) vanzarea de actiuni, directionand majoritatea profiturilor in conturile sale, deschise sub nume false.
Practic, Estrada poate fi definitia coruptiei: ca senator, la inceputul anilor 1990, a fost membru al Congresului care a facut legea sub care a fost acum acuzat. Pentru multi filipinezi, in aceasta poveste exista mult mai multa poezie decat ar trebui si, cu siguranta, mai multa ironie decat in filmele de comedie si de actiune, ale anilor '60, in care Estrada a jucat.
Semnificatia deciziei unanime a tribunalului, de a condamna pentru prima data un presedinte filipinez, nu poate fi minimalizata. Pana la urma, acesta este statul Filipine, unde Imelda Marcos traieste si acum in libertate si fara nici un fel de problema. In pofida probelor masive privind crimele, saracia, suferinta si disfunctiile pe care Imelda si raposatul sau sot, dictatorul Ferdinand Marcos, le-au raspandit in Filipine, singura "pedeapsa" pe care aceasta a suferit-o, drept consecinta, a fost faptul ca a pierdut ultimele alegeri prezidentiale la care i s-a permis sa candideze. Pentru Filipine nu este ceva obisnuit sa isi vada conducatorii pedepsiti. Cand oficialii filipinezi sunt acuzati sau suspectati de coruptie, nu demisioneaza imediat, asa cum se intampla in Coreea sau Japonia. In schimb, acestia cauta sa se ascunda sub umbrela imunitatii, candidand pentru functii publice. Iar cand o sangeroasa lovitura de stat impotriva fostului guvern democratic al lui Corazon Latino a esuat, liderul puciului a scapat de inchisoare si, ulteriora candidat cu succes pentru fotoliul de senator.
Pur si simplu, filipinezii nu isi pot imagina nici o secunda liderii pusi in spatele gratiilor. Chiar inainte de condamnarea lui Estrada, sondajele de opinie aratau ca 48% dintre filipinezi doreau clementa, daca nu chiar iertare garantata pentru Arroyo. Peste 80% considera ca lui Estrada ar trebui sa i se permita sa isi execute pedeapsa intr-o luxoasa casa de vacanta, unde deja si-a petrecut ultimii sase ani in asteptarea verdictului.
Va continua insa aceasta lipsa de interes pentru justitie manifestata de filipinezi? Sa fie vorba de un caracter excesiv de indulgent al filipinezilor care i-a impiedicat sa realizeze inchiderea a numeroase capitole dureroase ale istoriei lor sau sa fie de vina ravagiile impunitatii? Cu asa de putine exemple ale punerii in practica a justitiei si coplesiti de cazurile unor personaje negative iertate sau uitate, probabil ca filipinezii nu pot fi facuti sa ceara ceea ce nu isi pot imagina.
Condamnarea lui Estrada le ofera filipinezilor imaginea cea mai clara a ceea ce statul de drept poate aduce in societatea lor. Estrada este si acum adorat de mase, dar, pana acum, reactia publica la verdict a fost nonviolenta si discreta. In ciuda sondajelor de opinie, pare ca opinia publica nu doar accepta condamnarea acestuia, ci o respecta ca fiind rezultatul unui sistem echitabil caruia i s-a permis sa functioneze.
Asta sugereaza nu doar ca, in Filipine, justitiei i se da o sansa; la fel de important sugereaza ca filipinezii vor da justitiei o sansa. Si daca epopeea Estrada va duce la o exercitare demna a justitiei, s-ar putea ca filipinezii sa prinda gustul.
Roby Alampay
este director executiv al SEAPA, Alianta Presei Asiei de Sud Est.
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org