Decebal Todarita, purtator de cuvant al BMFMS Dupa prezentarea strategiei de speculatie, continuam explorarea oportunitatilor investitionale ale pietei sibiene la termen prin expunerea strategiei de hedging sau, cu alte cuvinte, protejarea impotriva riscului prin intermediul contractelor derivate, futures sau options.Desi in piata futures autohtona speculatia este inca strategia dominanta, aceasta modalitate de protectie (hedgingul) nu poate fi ignorata, ci, din contra, promovata si explicata, avand in vedere numarul in crestere de companii si firme care apeleaza la acest mijloc, situatie reflectata chiar de piata derivatelor valutare pe raportul euro/leu, unde agitatia si oscilatiile din ultima vreme au determinat o crestere considerabila a volumelor."Desi pe raportul leu/euro avem in continuare speculatori care exploateaza diferentele de pret, volumul mare de contracte pe tranzactie care ajunge la peste 10 (echivalentul a 10.000 euro) ilustreaza si preocupari pentru protejarea portofoliilor si afacerilor", explica un oficial sibian. Acest lucru dovedeste pe deplin principalul motiv pentru care pe pietele futures a aparut necesitatea protejarii impotriva riscului reprezentat de fluctuatia necontrolabila a pretului.Pentru a intelege insa mai bine intregul mecanism, vom face un scurt apel la trecut.Totul a pornit acum doua secole in America, unde agricultorii se adunau in prag de toamna la Chicago, care pe atunci era cea mai mare piata de cereale din lume, pentru a-si vinde recolta. Din cauza ofertei foarte mari, pretul scadea dramatic, iar in momentul cand depozitele se umpleau, excesul de recolta era pur si simplu abandonat. Primavara, cand stocurile se epuizau, era randul cererii sa fixeze pretul cerealelor, care deveneau foarte scumpe. Aceste neconcordante impiedicau existenta unei activitati economice eficiente in domeniul agricol si cresteau excesiv riscul suportat de producatorii care puteau ramane cu recolta nevanduta. Pentru a preintampina aceste efecte nedorite si a fluidiza comertul cu cereale pe tot parcursul anului, au fost inventate contractele futures pe cereale. Practic, cu ajutorul acestora, un fermier isi putea alege anticipat orice luna din an - sau din anul urmator - pentru a-si vinde recolta. El stia din timp care va fi pretul viitor ferm la care va vinde si astfel isi putea face calcule de rentabilitate in vederea organizarii optime a procesului de productie cu mult timp inainte chiar de a incepe semanatul. Pe de alta parte, pe piata futures existau asa-numitii speculatori, care erau dispusi sa isi asume riscul modificarii pretului in speranta unor castiguri viitoare, categorie de care am discutat in articolele precedente si a carei prezenta in piata functioneaza ca o conditie sine qua non a posibilitatii aplicarii strategiei de hedging. Şi asta pentru ca, in lipsa speculatorului, hedgerul nu are cui sa transfere riscul de care vrea sa se protejeze. Deoarece sistemul brevetat de agricultorii din Chicago a functionat foarte bine, in scurt timp au inceput sa fie tranzactionate contracte futures pe metale, lactate, lemn, petrol, iar mai tarziu au fost introduse contracte futures pe valute, rata dobanzii, actiuni, indici bursieri, adica pe orice produs tranzactionat la scara larga care este susceptibil de a atrage interesul unui grup larg de producatori (care vor protejarea in fata riscului de pret) si speculatori (care urmaresc obtinerea unui profit prin asumarea acestui risc). Contractele futures au devenit instrumente atat de avansate in gestionarea riscului, incat in prezent se tranzactioneaza contracte de acest tip avand ca active suport temperatura medie a lunii sau timpul probabil, ele corespunzand unor nevoi tot mai elevate de protectie din partea participantilor din piata.Pentru a exemplifica scurt si cuprinzator mecanismul de protectie prin intermediul contractelor futures, vom da drept exemplu activitatea unui exportator care produce o marfa ce va fi vanduta peste sase luni intr-un stat membru al Uniunii Europene cu 100.000 euro. Sa presupunem ca pretul unui contract futures cu scadenta peste 6 luni este de 3,45 lei/euro. Daca pentru productia bunului costurile se ridica la 320.000 lei, exportatorul poate sa vanda un contract futures leu/euro la Bursa de la Sibiu, cu scadenta peste sase luni, asigurandu-si astfel un profit de 25.000 lei din exportul marfii, indiferent de miscarile viitoare ale cursului de schimb. Astfel, el se protejeaza impotriva unei eventuale deprecieri a cursului de schimb peste sase luni, sa zicem pana la nivelul de 3,2 lei, pret care i-ar putea compromite afacerea, costurile de productie fiind mai mari decat suma incasata, iar operatiunea de export aducandu-i pierderi.Prin initierea unei operatiuni de protectie cu contractele derivate, un hedger isi blocheaza asadar pretul produsului/activului pe care il tranzactioneaza. El nu este interesat de eventualele miscari viitoare de pret care i-ar aduce un profit/pierdere potentiala, lasandu-i speculatorului aceasta preocupare. Tot ce doreste hedgerul este certitudinea pretului fix in viitor pentru a-si putea calcula rentabilitatea si a-si proiecta modalitatile de actiune. Aceste articole au rolul unui demers educational. Exemplele concrete cu date din piata sau cele ipotetice folosite pentru ilustrarea strategiilor nu reprezinta sfaturi de investitie. Responsabilitatea aplicarii strategiilor prezentate apartine doar investitorilor.