PSD ameninta cu motiunea de cenzura si cu alegerile anticipate, PNL acuza un atac la adresa stabilitatii, UDMR e prinsa in focul confruntarii cu László Tökés, PRM se teme de anticipate, iar PC face apel la intelepciunea lui Mircea Geoana.

In medicina, pontajul denumeste un tratament chirurgical menit sa restabileasca circulatia arteriala blocata. Iar fara o buna functie circulatorie, organismul poate oricind sucomba. Cam la fel e si situatia Guvernului daca PSD pune in aplicare amenintarea privind respingerea in Senat, Camera decidenta, a celor doua ordonante de urgenta privind reorganizarea Guvernului si restructurarea aparatului de lucru al Guvernului. PSD incearca sa bata saua parlamentara in speranta ca va pricepe si iapa liberala ca nu-i de glumit cu motiunea de cenzura. Asa si Guvernul ar putea avea nevoie de un pontaj coronarian si doar partidul doctorului Oprescu l-ar putea opera. Dar sint pregatite PNL si UDMR sa indure operatia?

Intre cei ce pina mai ieri colaborau bine in coalitia antiprezidentiala tonul s-a inasprit: PSD ameninta cu motiunea de cenzura si cu alegerile anticipate, PNL acuza un atac la adresa stabilitatii, UDMR e prinsa in focul confruntarii cu László Tökés, PRM se teme de anticipate, iar PC face apel la intelepciunea lui Mircea Geoana. In aceste conditii, faptul ca socialistii romani nu dau o reprezentatie corala armonioasa nu surprinde. Mai ieri, Vasile Puscas avertiza asupra lipsei de consistenta a social-mercantililor din PSD si a bunei colaborari a acestora cu liberal-mercantilii pentru indepartarea pericolului motiunii de cenzura. Dar totodata Puscas ii vizeaza si pe cei ce sustin motiunea de cenzura, incriminind lipsa de viziune tactica. Si exponentul Grupului de la Cluj nu greseste prea mult. Caci, mizind pe potentialul sau de santaj, PSD se comporta ca o grupare politica de anvergura medie. Daca motiunea de cenzura era obiectivul, altfel spus daca PSD urmarea intr-adevar caderea Guvernului, nu mai avea nevoie de amenintari mai mult sau mai putin subtile. In schimb, uzind de aceasta tactica, partidul lui Mircea Geoana risca sa isi erodeze potentialul de negociere si sa se izoleze chiar inaintea alegerilor europene. Iar venirea la guvernare nu e o garantie decit eventual pentru clientela locala. Se pare ca socialistii romani nu au inteles mare lucru din esecurile partidelor fratesti din centrul sau din vestul Europei. Prin aceeasi situatie au trecut nu cu multa vreme in urma si socialistii din Polonia sau Cehia, Belgia sau Franta. Ca sa nu mai vorbim de slovacii din Smer, care s-au transformat dintr-un partid socialist intr-unul nationalist si antieuropean. Si daca guvernarea dauneaza grav socialismului central sau vest-european, de ce nu s-ar intimpla astfel si in cazul celui romanesc? Uitind de militantii, prea repede inlocuiti cu vajnicii, dar docilii sosonari, PSD confunda arenele de lupta. Privind cu prea multa nostalgie spre trecutul recent, ca sa nu mai vorbim de cel comunist, pesedistii isi pot asigura supravietuirea, dar nu si revenirea. E nevoie de mai mult decit de exercitarea episodica a potentialului de santaj pentru ca un autentic partid de stinga sa se afirme pe scena politica romaneasca.