Sa presupunem ca sinteti un om normal, Georgescu, sa zicem, cu un venit normal, cu o familie normala, cu un copil normal, cu un job normal. E seara si stati intr-un fotoliu normal uitindu-va, asa cum faceti in mod normal, la o pauza publicitara care v-a intrerupt filmul singeros. Vedeti niste clipuri foarte bine realizate cu niste angajati ai bancilor care va colecteaza „multumesc"-urile in borcane, care pun pe peretele din spatele biroului lor un ceas dedicat creditului pe care urmeaza sa i-l dea unui domn, care ghicesc dorintele oamenilor pe strada sau care va lasa, cu o politete desavirsita, sa iesiti cu masina din parcare. Fireste, nu va vine sa credeti, va frecati la ochi si, asteptind sa inceapa filmul singeros, va ginditi ca ati putea face si dumneavoastra un credit la una din bancile alea pentru a va lua un apartament mai mare, o masina mai harnica, o casa la tara sau un ciine nou.

A doua zi va sculati devreme, va barbieriti, va luati o haina mai buna pe dumneavoastra si va asezati in fata unuia dintre acei functionari bancari din clipurile publicitare. Incep sa va ceara acte, multe acte, adeverinte si chitante, se uita la dumneavoastra ca la un infractor periculos, se adreseaza fara pic de politete in glas, vorbesc nediferentiat ca niste roboti telefonici, nu zimbesc, nu va colecteaza „multumesc"-urile in nici un borcan, maninca covrigi in timp ce va cer alte acte, nu va lamuresc in privinta comisioanelor. Zimbiti totusi, miine va fi mai rau. Va veti intilni cu evaluatorul.