Nu-i o vizita protocolara. Rice a primit mandat de la presedintele american George W. Bush de a-i "pregati" pe premierul Ehud Olmert si pe Mahmoud Abbas, presedintele Autoritatii Palestiniene in vederea Summit-ului International pentru pacea israeliano-palestiniana, anuntat pentru luna noiembrie 2007.
E un proiect la care presedintele american tine enorm, care l-ar putea propulsa in cartile de istorie si care i-ar putea aduce si un Premiu Nobel pentru Pace. Nu stiu cum se face ca toti presedintii Statelor Unite au avut acelasi vis catre sfarsitul cadentei lor: un summit epocal unde razboinicii Orientului Mijlociu semneaza pacea si apoi se pupa, se imbratiseaza si isi jura prietenie eterna. Ca niciunul dintre presedintii marii Americi nu si-a vazut visul realizandu-se, e o alta poveste. Acum a venit randul lui George W. Bush sa viseze. Ceea ce nu a facut in opt ani la Casa Alba accelereaza acum.
De cateva saptamani, de cand a fluturat-o in ochii mass-media internationale, Summit-ul din noiembrie 2007 a devenit jucaria sa preferata. Presedintele american nu s-a sfatuit cu aliatii, nu s-a consultat cu prietenii si dusmanii din zona, a luat de buna ideea fistichie a cine stie carui dintre consilierii care inca nu l-au parasit, si preseaza. Sefa diplomatiei americane e de atunci tot pe drumuri.
La Ierusalim si la Ramallah, Statele Unite au oameni doritori de o schimbare radicala. Prea multe razboaie au insangerat aceste locuri, prea multe victime si distrugeri, prea multa saracie. Inarmarile si stagnarea oblitereaza viziunea viitorului. Cu adevarat a venit timpul ca vechii si eternii dusmani sa se inteleaga. Teoriile sunt frumoase, dar stim din vremurile nu demult apuse ca practica ne omoara. Conflicte atat de adanc implantate in trupurile entitatilor arabe si evreiesti nu le rezolva o Conferinta Internationala de opereta. Muncile de furnica ale diplomatiei secrete sunt indispensabile. Bush doreste ca, pana la "Intalnirea Internationala" din noiembrie 2007, cele doua parti sa semneze niste protocoale de buna intelegere. Sean McCormack, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat al Statelor Unite, a declarat ca Rice "ii va ajuta pe israelieni si palestinieni sa netezeasca asperitati". Rice aterizeaza azi la Ierusalim cu un scop precis: ea vrea sa-i convinga pe Olmert si pe Abbas sa semneze o declaratie comuna care va fi data publicitatii la Summit-ul din noiembrie 2007. Dar niciunul dintre protagonistii acestei lungi drame care nu se mai sfarseste nu are o asemenea intentie.
Nici o presiune si nici o promisiune nu-i vor face pe premierul Ehud Olmert si pe liderul palestinian Mahmoud Abbas sa semneze o asemenea declaratie comuna. Nici arabul si nici israelianul nu vor sa-si lege mainile, chiar daca intentiile celui mai puternic barbat din lume sunt cat se poate de onorabile. O imensa operatiune de spalare a creierelor a fost lansata ca si cum aceasta "Declaratie comuna israeliano-palestiniana" a fost deja conceputa si o asteapta pe Condoleezza Rice sa-i faca ultimele corecturi. Nimic nu este mai fals. Nu o asteapta pe harnica mesagera a presedintelui american zile usoare la Ierusalim si la Ramallah. Nici nu a aterizat bine Condoleezza ca premierul israelian s-a grabit sa avertizeze ca o declaratie comuna nu este un Tratat semnat care obliga. De fapt, dincolo de eventuala vointa comuna a celor doua parti beligerante, ce obliga pe cine in Orientul Mijlociu?