Despre cititul ziarului

Un calator, care tragea cu coada ochiului la ziarul pe care-l citeam in autobuz, si-a dat seama ca nu-mi placea sa mi se uite un strain peste umar si s-a mutat pe alt scaun, cu tafna omului certat in public.


Cititul e un dialog cu tine insuti. N-ai nevoie de insotitori, nici de arbitri. Articolul de ziar induce un simtamant de participare, de solidaritate cu zecile de mii de cititori. Ai senzatia ca traiesti subiectul intr-o tribuna, laolalta cu multimile. Lectura unei carti insa e un maximum de individualizare a participarii. Nu te intereseaza ce simt altii citind-o. Romanul, care te primeste cu totul in intimitatea lumii lui, iti impune sa nu tradezi acest contract de loialitate, comentandu-l ca pe un film. Despre un film, da, poti sa ai pareri fiindca oricum nu-ti sunt luate in seama. Persoana, care pare ca ti le asculta, o face doar ca sa-i vina randul sa-si zica si ea parerile.


Rezulta de aici ca sunt lucruri despre care nu se scrie in ziare, pe care le gasesti doar in carti. Lucruri al caror inteles nu vrei sa-l imparti cu zecile de mii de cititori ai ziarului. Asa o fi, veti spune, dar si cartile se tiparesc in mii de exemplare. Da, dar ziarul e citit pe durata unei zile, pe cand cartea, doar cand ii e ei scris s-ajunga si la tine.


Cand eram student si mergeam in fiecare dupa-amiaza la Biblioteca Centrala, sala de lecura, cu zecile de studiosi cufundati in tacere in carti, cu intimitatea cititului parca aparata de celelalte volume risipite pe mese, cu supraveghetoarea care, de la inaltimea pupitrului, se uita la obisnuitii locului cu sentimentul ca, fara sa stie prea bine cum, era implicata intelectual in mutenia aceea activa, ei, bine, sala de lectura ma facea sa simt ca, intr-un oras mare si ostil, exista si pentru mine un acasa. Citeam uneori si in pat, la camin, fara sa fiu deranjat de colegii care jucau carti sau palavrageau cu glas tare, dar imi controlam trairile ca nu cumva sa ma trezesc dublat de un inoportun. Personalizarea relatiei cu o carte buna era un privilegiu care trebuia aparat. Cititul unui articol de ziar nu sufera daca auzi zicandu-se in jur niste vorbe proaste. Articolul de ziar e astfel scris, incat sa reziste la presiunea a mii de cititori in aceeasi unitate de timp.


M-am grabit sa rasfoiesc ziarul pe care-l citeam in autobuz si, cu un zambet de impacare, i l-am oferit domnului care se refugiase ofuscat nevoie mare pe alt scaun. A scuturat din cap, dandu-mi de inteles sa nu insist, fiindca risc un afront pe masura. Pe masura faptului ca-l surprinsesem la furat titluri de ziar.

---

Despre autor: