Este de parere ca jazz-ul este o muzica mult mai cuprin­za­toare decat stiu cei mai multi. "Intre timp, datorita foarte multor muzicieni talentati care au abordat acest gen, a ajuns sa devina o muz­ica universala", spune compozitorul, pianistul si profesorul de jazz. Marius Popp implineste maine 72 de ani. "Candva, prin toamna lui 1976 cantam cu niste colegi-prieteni la un restaurant cu specific de muzica jazz. A venit intr-o seara o persoana, s-a asezat la o masa, a comandat ceva si la un moment dat s-a intors spre noi si a spus : «Nu stiu ce cantati aici, nu inteleg muzica asta, dar imi place». Este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodata. Din pacate, nu sunt deloc elogios cu mine, sunt un perfectionist. Am un oarecare lirism, dar este un lirism destul de abscons. Am fost foarte incantat cand am primit elogii de la niste persoane cu un anumit grad de rafinament. Imi place sa fiu ascul­tat si placut, dar imi place sa fiu considerat un muzician de elita, nu in sensul turnului de fildes, ci pur si simplu un muzician de calitate. Cred ca am reusit sa fac un jazz poate cam prea intelectual, prea sofisticat. Vreau sa demonstrez ca jazz-ul nu este numai o muzica ce con­tine mult blues in ea, ci este si un mod de exprimare foarte cuprin­za­tor, care tinde sa se apropie de muzi­ca culta. N-am fost niciodata partiza­nul unei publicitati excesive, dar am fost flatat cand am fost intervievat sau citat in diverse situatii, cand s-a vorbit despre mine. M-a intristat o anumita superficialitate si disparitia unor parteneri la care am tinut, fie ca sunt intr-o alta lume, fie ca au plecat din tara. Sunt multumit ca am reusit sa fac ce mi-a placut, cu toate ca am abandonat o profesie superba pe care o consider cea mai frumoasa dintre profesii. Ma refer la meseria de arhitect. Pentru mine, muzica a fost aspiratia tineretii si a adolescentei. Din anumite motive, nu am putut sa fac Conservatorul si am absolvit Arhitectura. Sunt foarte norocos, pentru ca am avut langa mine un om care m-a inteles, sotia mea, Rodica. Desi s-a maritat cu un arhitect, a ramas in cele din urma cu un muzician. Am reusit sa fac o trecere convena­bila de la arhitectura la muzica si nu pot spune ca am regrete. Am lucrat cu viteza a cincea tot timpul si consider ca tot ce am obtinut a fost prin munca si prin micul talent pe care mi l-a dat Cel de Sus. Nu sunt un aventurier si nu imi plac lucrurile ne­prevazute. Am avut siguranta unui post ca muzician si ii multu­mesc lui Dumnezeu ca am avut o sanatate foarte buna pana la aceasta varsta. In rest... Sunt cativa muzicieni cu care mi-ar face o mare placere sa se iveasca ocazia de a canta. Nu pot sa ii numesc, pentru ca nu ar fi delicat."     Deviza "Intotdeauna trebuie sa dai mai mult decat primesti. Niciodata nu poti sa primesti cat ai oferit. Cand faci muzica asta este un postulat" Marius Popp,muzician