Noul Patriarh a declarat ca Biserica are nevoie de un cotidian national si de un post de radio cu maxima acoperire. Poate chiar si de o televiziune, as adauga eu, cu tot respectul si fara urma de ironie.

Am urmarit cu interes real, dar detasat, scandalurile interminabile in care a intrat BOR imediat dupa disparitia Patriarhului Teoctist. Miezul scandalului, desigur, este chestiunea dureroasa a colaborarii cu fosta politie politica a unor inalti ierarhi, dar mai sint si citeva teme colaterale, precum Catedrala Mintuirii Neamului sau pozitia BOR in chestiunea ecumenismului. Cred ca Patriarhul Daniel va avea de gestionat o serie de probleme complicate ale Bisericii noastre, care s-au cronicizat in timp, pentru ca fostul Patriarh, din pricini neclare pentru putina noastra intelepciune, a preferat sa le ignore. Chestiunea colaborarii cu fosta Securitate este foarte grava si, daca BOR continua sa se apere cu comunicate prin care acuza catolicii si neoprotestantii de manevre antiortodoxe, va pierde. Ceva ma face sa cred ca Patriarhul Daniel stie asta. Mai ales ca, din cite inteleg, Prea Fericirea Sa este scutit de emotii, caci dosarul sau a fost ars, cu proces-verbal. Asadar, nimeni nu poate dovedi nimic. Numai Patriarhul poate dovedi dragoste de adevar si dreptate. As dori mult ca Patriarhul Daniel sa inteleaga imprejurarea disparitiei dosarului sau ca pe o ocazie foarte buna de a elimina oamenii Securitatii dintre oamenii lui Dumnezeu.

Spusele noului Patriarh in interviul evocat mai sus nu surprind pe nimeni. Activitatea desfasurata de actualul Patriarh la conducerea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei vreme de 17 ani ni-l arata ca pe un ierarh cu certa vocatie fondatoare. IPS Daniel a deschis zeci de institutii, a fondat publicatii, a organizat conferinte si simpozioane nenumarate. La alegerea sa ca mitropolit, PF Daniel a lansat programul „Nici un sat fara biserica", prin care a construit mult de-a lungul si de-a latul Mitropoliei. De asemenea, vad la noul Patriarh o determinare solida pentru infaptuirea proiectului Catedralei Mintuirii Neamului. Energiile care nasc edificii sint de aplaudat in orice imprejurare, cu atit mai mult daca sint dedicate raspindirii cuvintului Domnului. Dar construirea fara masura poate deveni, la un moment dat, desertaciune ratacitoare. Numai umplerea acestor noi edificii cu un nou continut asigura trainicie zidirii. Ma grabesc sa precizez ca nu vorbesc despre o Biserica promotoare de nou, de reforme si de revolutii. Nici vorba! Ar fi absurd. Biserica are de raspindit acelasi mesaj de 2.000 de ani si asta trebuie sa faca. Dar cuvintul Bisericii in Romania de astazi este, aproape, inaudibil. Si nu ma refer la Romania politica, ci la Romania credinciosilor crestin-ortodocsi. Ea trebuie sa fie „target"-ul Bisericii. Acestor romani, traitori in anul 2007, in Uniunea Europeana, intr-o lume globalizata sau, mai bine spus, globalizanta, trebuie sa le vorbeasca, pe limba lor, BOR. E bine ca Biserica isi diversifica mijloacele de comunicare. Dar ce va spune prin aceste mijloace e, inca, si mai important. Biserica trebuie sa gaseasca o noua retorica si sa redevina exemplu viu.

Crestinismul ortodox nu mai este un motor social atit de puternic astazi. Cum a ajuns aici, asta e o alta poveste. Ce va face noul Patriarh pentru a pune la lucru, in lumea reala de azi, colosala energie launtrica a invataturii si traditiei ortodoxe este de vazut. Dar, nu stiu de ce, deocamdata luati-o ca pe o intuitie, cred ca BOR se va „aggiorna" putin si va fi mai preocupata de eficienta sociala in tot ceea ce va face.