A compus atat de multe piese (bune!), incat iti ia o saptamana doar sa le fredonezi pe toate. Din cand in cand mai are timp sa si povesteasca... despre travaliul creatiei si pataniile fostilor elevi.


Jurnalul National: Va mai amintiti "primii pasi" ai ex-cursantilor dvs.? Ce nazbatii faceau?Marius Teicu: Erau foarte diferiti ca stil. Angela Similea a fost serioasa inca de la inceput. Isi pregatea cu mare atentie fiecare amanunt, de la text, la imbracaminte. Avea pe cineva care ii facea rochiile pentru scena si mergea sa vada daca se potrivesc cu decorul. Dida Dragan era o flacara vie, daruita cu voce uluitoare. Avea doar piese sobre, dramatice, n-am vazut-o niciodata topaind sau cantand ceva comic.


Toate elevele semanau cu ele? As, de unde! Olimpia Panciu s-a dovedit cea mai zapacita dintre elevii mei. Mi-amintesc un episod haios: Cornel Constantiniu canta la un festival o piesa lirica, "Odiseea". La un moment dat, a incremenit: aparuse cineva pe scena, cu spatele la public, si se unduia intr-un fel de balet fantasmagoric. "Aratarea", costumata cu o draperie neagra, era nebuna de Olimpia. Cornel a izbucnit in ras, n-a mai putut sa cante si s-a ales praful de tot spectacolul. Un alt zburdalnic, plin de poante, era Ioan Luchian Mihalea. Il tot dadeam afara de la lectii, sa se mai potoleasca. Romcescu era pe atunci pusti, invata la liceu, nu ma scotea din "doma€™ profesor, doma€™ profesor".


InexplicabilE importanta inspiratia?Cum sa nu! De inspiratie ai nevoie chiar si atunci cand trebuie sa inventezi un nou mod de a scoate dopurile dintr-o sticla, nu?


Cum si de unde apare ea, inspiratia?Habar n-am, e un lucru pe care nu mi-l pot explica. Simt ca vine de undeva din exterior, probabil de la Dumnezeu. Nici macar nu e necesar sa fii intr-un loc special ca sa poti crea, conteaza doar sa ai o anume stare sufleteasca.


Portativ pe ziarVi s-a intamplat sa va apuce inspiratia la volan?Da, si chiar de multe ori! Trag pe dreapta, scot cate un ziar, apoi, in partea de jos, unde e spatiu liber, trag cinci linii (portativul) si apoi insailez linia melodica. Graba e importanta aici, pentru ca dupa 2-3 minute ideea dispare, se duce inapoi, acolo de unde a venit.


Si pe urma?Pe urma vine truda efectiva. Merg acasa, unde poate imi dau seama ca melodia nu e buna de nimic si arunc foaia la cos sau, din contra, descopar ca are potential. Peste doua saptamani piesa e gata cu totul, desavarsita pana la ultimul acord, orchestrata, gata sa dea "ochii" cu... urechile lumii.


Tehnologia nu simplifica lucrurile?Doar pana la un punct. Un singur lucru n-a aparut: talentul pe computer.


Lipseste ceva din muzica actuala?Poate dorinta de a implini gusturile tuturor consumatorilor de muzica, care au intre 10 si 100 de ani!