Statele membre ale UE sunt in principiu de acord cu independenta Kosovo; cu unica mentiune ca formula nu poate constitui precedent in solutionarea altor cereri vizand autodeterminarea prin secesiune, indiferent cat de asemanatoare ar fi ele cu cazul kosovar (!).
Are, insa, independenta kosovarilor vreun precedent? Adica vreun temei legal? In dreptul international aptitudinea la formarea unui stat de sine statator a fost recunoscuta numai popoarelor; adica natiunilor. Sunt kosovarii un popor in sensul clasic al cuvantului? Poporul este o comunitate de oameni care traiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceleasi traditii culturale. Natiunea este definita ca o comunitate umana stabila, istoriceste constituita pe baza comunitatii de limba, teritoriu si viata economica, manifestate in particularitatile culturii. Pornind de la o astfel de realitate, natiunea produce un proiect politic comun (in care pot fi integrate si minoritati apartinand altor comunitati etno-culturale). In acest sens, comunitatea locuitorilor provinciei Kosovo nu constituie un popor. Albanezii kosovari sunt o minoritate nationala. Natiunea albaneza s-a autodeterminat in statul-natiune Albania, stat pe cale de a deveni, asemenea tuturor statelor europene post moderne, civic si multicultural. In ceea ce ii priveste, sarbii kosovari s-au autodeterminat deja in cadrul satului natiune Serbia si vor sa pastreze acest statut. La limita, ei solicita un drept la autodeterminare egal cu al albanezilor ceea ce inseamna impartirea teritoriului provinciei intre principalele grupari etnice care il locuiesc si care astazi, dincolo de diferenta de limba, religie si traditii au ajuns la o delimitare neta sub aspect economic, politic si cultural. Ca din aceasta pulverizare a resurselor nu pot iesi state viabile este evident. Ceea ce ne intereseaza acum este insa faptul ca statele-natiune europene sunt dispuse sa acorde drept de autodeterminare si altcuiva decat popoarelor; adica unor comunitati civice.
Vestea ar trebui sa fie buna pentru un alt popor sui generis care urmareste autodeterminarea: poporul european. Europenii sunt mai aproape de definitia clasica data natiunii decat kosovarii. Ei locuiesc acelasi teritoriu, au o comunitate economica, o viziune similara asupra trecutului si un proiect de viitor (bazat pe ideea de securitate individuala, sociala, nationala si internationala), precum si un model de viata circumscris de o cultura in care diversitatea de suprafata deriva din radacini comune. Doar lipsa unitatii de limba face ca natiunea europeana sa aiba caracter cosmopolit.
Spre deosebire de kosovari care vor autodeterminarea prin scindare in cadrul unui stat economiceste putin viabil (mai ales in conditiile globalizarii), europenii vor autodeterminarea prin unire dand nastere unei structuri statale (de tip federal) dovedit competitiva. Daca vointa majoritatii locuitorilor unei provincii este suficienta spre a justifica dezmembrarea unui stat, de ce vointa majoritatii locuitorilor mai multor state nu ar putea justifica integrarea acestora intr-o federatie? Pentru ca liderii statelor europene pot accepta sacrificarea Serbiei dar nu pot accepta sacrificarea propriilor privilegii spre a permite cetatenilor, pe care chipurile ii reprezinta, sa isi promoveze aspiratiile legitime pe baza precedentului kosovar.