Un cap in gura Constitutiei

CIORNE
Comunicarea mea cu lumea, putina si ajustata, mi-a mai adus o lamurire. Istorica si politica. Nu-i o noutate, dar niciodata obraznicia fata de fiinta dispretuita a natiei, coborata la rangul si invelisul unei broaste raioase, n-a fost mai sfidatoare. Constitutia? O tarfa pe care "o faci" la televizor, in vazul poporului excitat. Graieste presedintele. Cuvanteaza sa-l vada si sa-l auda tot poporul, inclusiv sihastrul de mine, ratacit benevol la Sangeru, zona ferita de poluarea chimica, dar iata, neprotejata de poluarea cu abjectii politice. Singurul partid cu care ma consult, zice presedintele, moderator si jurator pe Constitutie, este Partidul Democrat. Cu el ma vad, cu el ma consult, cu el ma marit, cu el verific trebuintele natiei si leg buricul prapaditilor de voi, care ati mierli-o daca n-as fi venit, providential, Eu.


Sa spui magaria asta intr-o tara care a donat sange pe strazi acum 17 ani tocmai pentru a nu mai exista partid unic, tocmai pentru a nu mai exista conducator unic si dictator, tocmai pentru a nu mai exista o Mare Adunare Nationala alcatuita, vorba regretatului Paler, din Boci!

Declaratia este insotita televizistic de imaginea unor limuzine ca niste rate lesesti care, flancate de politie, intra la Neptun, in vechea resedinta a lui Ceausescu. In vehiculele cu volan si computer de bord se gasesc latiti pe perna din spate, singulari, in birourile lor miscatoare, Elena Udrea, Videanu, Blaga, pesemne Berceanu si Frunzaverde. Ei sunt sfetnicii natiei, ei sunt vrednicele varfuri ale viitorului partid unic. Resturile din matul gros al FSN-ului au fabricat un partid care n-are cap, n-are picioare, n-are doctrina, are in schimb electorat, pentru ca-l are in varf pe Traian Basescu. Si se pare ca e destul. Visul-cosmar se va implini in curand.

Nu-i o noutate, stim toti, ca domnul Traian Basescu iubeste Partidul Democrat. E o iubire pe care a motivat-o pana acum cu nostalgii legate de viata lui de politician. Dar e in stare de iubire, un sentiment cu atingeri umane de azur si catifea Traian Basescu? Fara indoiala, nu! Pentru partidul unic insa, domnul Traian Basescu, daruit de natura cu un imbelsugat egocentrism, mandru de el ca de Steaua Polara si inversunat pana la ura si crima cand intalneste opozanti ai visului lui de putere, e in stare sa interpreteze, iata, si aria iubirii. Exhibitionismul televizistic, mimarea orgasmului in impreunarea cu PD-ul au un talc: proclamarea oficiala de asta data, a PD-ului, drept partid prezidential. Proclamare, repet, OFICIALA. E prima data cand se intampla asta. Ea este insotita, sa auda norodul si sa-i intre bine in capul lui sec, de injuraturi de mama la adresa celorlalte partide care au fost zdrentuite ca niste caini raiosi. Ministrii liberali sunt niste imbecili. Vosganian nu numai ca are cusurul de a fi armean (un fel de tiganca imputita), ci este si incapabil. Ala de la Iasi, tanar, ministrul Invatamantului, nu numai ca este mucos, dar este si bou. Destept e doar Frunzaverde. Inteleapta este doar Elena Udrea. Genial este doar presedintele. Constitutia e o vaca.

PSD-ul e facut tarlici. UDMR-ul nu mai e ce-a fost. Conservatorii sunt aia ai lui Voiculescu. Votati, deci, Basescu! Votati, deci, PD! La europarlamentare, la mondiale, la alegerile din Calea Lactee si la alegerile din Valea lui Peste Prajit. Peste tot PD, Basescu si Norodul. Intr-o tara in care am cantat de frica, de nevoie, din oportunism, din lasitate "Partidul, Ceausescu, Natia" ni se cere in direct si la o ora de varf sa ne intoarcem de unde am plecat. "Basescu, Partidul Democrat, eventual, Natia". Mica, sfrijita, ascultatoare ca o curca plouata. Presedintele comite nu aceasta impolitete fata de Constitutie si fata de popor, ci aplica un cap in gura Constitutiei, fara sa i se miste un muschi pe fata, fara sa roseasca. L-a fortificat atat de zdravan Referendumul cu suspendarea, incat nimic nu-i mai sta in cale. Am ajuns, iata, in faza in care presedintele planteaza in fata poporului parii tarcului in care ne vom misca. Presedintele rade. Cu rasul lui ca o rostogolire de pietre pe un acoperis de tigla pe care-l sparge. Rade spre jurnalistii pe care i-a porcait de atatea ori. Mai copii, zice seful statului parinteste, si in spatele vorbelor si rasului urca, prin vascularizarile gatului lui cu piele ca de curcan, mercurul acelui venin pe care i-l stiu.


Mai copii, zice presedintele, sunteti ai mei, si are dreptate. In curand se va inchide cusca. Curand se va inchide cercul. Intre timp, tiganca Eugenia se asaza iar la poarta mea. Singura cersetoare din Sangeru, vaduva septuagenara, trage greu de niste picioare umflate si de bagajul unui piept care, candva, a fost tanar. Te intampina cu recunostinta unui caine de pripas. Ea n-a auzit de Traian Basescu, iar PD suna ca un cuvant dintr-o limba straina.

Cineva ma striga peste gard, este luni dimineata, ca vorbeste la televizor presedintele. Despre ce, intreb eu? Despre pensiile private. Dumnezeule, si aici s-a bagat! Ce ciolan urias de ros aceste pensii private! Cate interese inalte sunt pitite dedesubt! Nu deschid televizorul. Imi iau cizmele de cauciuc cu care umblu prin ierburile taioase si inalte si plec. Plec spre paduri. Poate ca acolo mierlele si gainusele de arin nu vor canta si ele "Basescu, Partidul Democrat, Romania".

---

Despre autor: